Conform dovezilor biologice și artistice găsite în Egiptul Antic, egiptenii antici aveau un mare respect pentru pitici. Vechii egipteni se închinau zeilor pitici, iar mulți pitici dețineau funcții de autoritate în gospodării. Cercetătorii au descoperit că cele mai vechi dovezi biologice de pitici datează dintr-o perioadă predinastică numită Perioada Badarian (4500 î.Hr.), pe lângă mai multe schelete din Vechiul Regat (2700-2190 î.Hr). Ei au găsit numeroase imagini de persoane mici pe pereții mormintelor și pe picturile din vaze, statui și alte forme de artă.
Piticii au fost găsiţi ca fiind înfăţişaţi în cel puțin 50 de morminte și repetarea lor în anumite imagini arată faptul că ei au fost bine integraţi în societate. Imaginile arată pitici angajați ca însoțitori personali, supraveghetori de animale, bijutieri, dansatori și animatori. Câțiva erau membri ai gospodăriilor ale unor înalte oficialităţi și erau suficient de apreciați pentru a primi în mod generos locuri de înmormântare în cimitirul regal din apropierea piramidelor.
În Egiptul antic existau și doi zei pitici: Bes și Ptah. Bes a fost un protector al se*ualității, al nașterii, al femeii și al copiiilor. Templul lui a fost descoperit în oaza Baharia din mijlocul Egiptului. Ptah era asociat cu regenerarea și întinerirea.
Este o coincidență ciudată faptul că cei doi „zei pitici” par a fi preocupaţi de toate procedurile care implica ingineria genetică, ceva ce par să fie preocupaţi doar extratereştrii cenușii în astăzi, conform unor cercetători în domeniul ufologiei. Ar putea fi acești „zei pitici” înşişi extratereştrii cenușii, de care se vorbeşte atât de mult în literatura ufologică în vremurile moderne?