În revista „Familia” nr.26 / 27 iunie 1899, am întâlnit un articol interesant dedicat comemorării a 10 ani de la moartea poetului naţional Mihai Eminescu, articol scris de un anume S. Secula. În articol, ni se dau câteva amănunte despre înmormântarea lui Eminescu, unele dintre ele fiind chiar şocante. Citez din articol:
* Întâia oară l-am văzut pe Eminescu întins pe catafalc, în biserica Sf. Gheorghe Nou. Faţa ca de ceară, mustaţa neagră şi barba neagră puţin crescută, sprâncenele negre, chipul de desfigurat de moarte, îmi reamintea de figura sublimă a „Luceafărului” născut din neguri.
* Capul, şi aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru, în urma secţionării ce i s-a făcut pentru a i se scoate şi cântări creierul.
* M-am apropiat de sicriul împodobit cu flori şi coroane, şi podidit de plâns, mi-am adus aminte de versurile: „Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape / Să-mi spuie alte nume pe ‘nchisele-mi pleoape”.
* Un numeros convoi l-a petrecut până la groapă, aşezându-l spre veşnic repaos sub un tei, pe care el atât de dulce şi atât de adeseori l-a cântat.