În 1831, murea violonistul, compozitorul şi dirijorul francez Rodolphe Kreutzer, căruia îi este dedicată sonata cu același nume a lui Beethoven. În cunoscuta scriere „Sonata Kreutzer” a lui Tolstoi, personajul principal – gelos de artistul pe care-l acompaniază la pian nevasta sa – exclamă: „Îngrozitoare muzică! Se zice că muzica înalță, Fleacuri! Ea te transpune numai într-o stare sufletească străină, aceea în care se găsea compozitorul în momentul inspirației. Pentru compozitor, starea aceasta sufletească avea un înțeles, pentru mine e ceva străin însă, fără rost. Nu e permis nimănui să-și hipnotizeze semenii și să le aducă la asemenea paroxism sentimentele”.
Când a compus această sonată, Beethoven nu era însă în starea de spirit care poate împinge la gelozie și la omor, cum credea personajul lui Tolstoi. Muzica nu exprimă același lucru pentru toată lumea; efectul ei e în funcție nu numai de muzicant, ci și de ascultător.
Sonata lui Beethoven a fost dedicată la început violonistului George Bridgetower. Când a cântat Beethoven pentru prima oară în public sonata aceasta, a fost acompaniat la vioară de Bridgetower. Mai târziu, el s-a certat cu dânsul și și-a dedicat sonata lui Kreutzer, care, în ciuda numelui său german, era francez sadea, născut la Versailles, solist în orchestra Operei Mari din Paris.
Kreutzer s-a distins și ca compozitor; a scris 40 de opere, care s-au reprezentat cu succes, dar mai târziu au fost date uitării. Muzica cea mai însemnată a lui Kreutzer sunt cele 40 de etude clasice pentru vioară, devenite azi material indispensabil pentru studiul viorii.
Kreutzer mai era și un mare descoperitor de genii. El i-a deschis porțile Operei Mari din Paris micului Liszt, care la 14 ani era copilul răsfățat al saloanelor pariziene. Singura operă compusă de Liszt („Don Sancho”) s-a reprezentat in 1825 – pentru prima și ultima oară – la Opera Mare din Paris sub bagheta lui Kreutzer.