Imagine generata de Microsoft AI
Există o mulţime de basme în lumea aceasta, de la prinți și prințese şi până la vrăjitoare rele care aruncă blesteme magice. Dar cea mai comună trăsătură comună a basmelor vine chiar de la început. Aproape toate încep cu „A fost odată ca niciodată”, în limba engleză termenul consacrat fiind „Once upon a time”. De ce?
Expresia „A fost odată ca niciodată” nu a apărut doar în cărțile de basme şi povești. O expresie similară apare în „The Liflade ant te Passiun of Seinte Juliene” („Viața și Patimile Sfintei Juliana”) – o carte din 1225. Deși este precedată de două scurte paragrafe introductive, povestea începe cu „Wes i thon time, as the redunge telleth”, adică („În acel timp, așa cum spune legenda”).
Expresia devine puțin mai familiară în secolul al XIV-lea. Expresia „Onys y wiste oppon a day” apare în „Sir Ferumbras” – o poezie din 1380; la scurt timp după aceea, expresia apare în „Povestea cavalerului”, din cadrul „Poveştilor Camterbury” scrise de Geoffrey Chaucer.
„A fost odată ca niciodată” devine din ce în ce mai mult expresia standard la începutul poveștilor în anii 1500. De exemplu, lucrarea lui Abraham Fraunce „The Countess of Pembroke’s Ivychurch” (1591), începe cu „Odată pe vremuri când nimfele și pastorii (…)”.
Cu timpul, basmele celebre din Europa continentală au fost traduse în limba engleză, iar expresia „a fost odată ca niciodată” a devenit una uzuală. Traducerea din 1729 a lui Robert Samber a colecţiei de basme scrisă de Charles Perrault impune expresia care în limba franceză era „il était une fois”. Același lucru este valabil și pentru traducerea lui Edgar Taylor din 1823 pentru „es war einmal” („a fost odată”) din basmele fraților germani Grimm.
Există, de asemenea, câteva limbi care îşi încep poveștile cu ceva complet diferit. Basmele poloneze încep în mod obișnuit cu „dincolo de șapte munți, dincolo de șapte păduri”, în timp ce basmele populare coreene încep cu „când tigrii obișnuiau să fumeze”.
Faptul că aproape toate limbile au o frază standard de pornire pentru basme, care le îndepărtează de momentul actual, nu este o simplă coincidență; de fapt servește unui scop util. Scriitoarea Maria Konnikova subliniază că această perioadă de timp îndepărtată creează o distanță și o stare vagă, care oferă o invitație pentru fantezie și imaginație.