Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Pentru budism, pisicile reprezinta spiritualitatea. Ele sunt fiinte iluminate care ne transmit sentimentul lor de liniste si armonie. Deoarece aceste animale sunt foarte mult asociate cu sentimente pozitive si constiinta inalta, in special in Asia, este foarte obisnuit sa le vezi in altare, temple si locuri sacre, chiar odihnindu-se in statui dedicate lui Buddha.
Legatura profunda si autentica pe care o putem face cu pisicile a inspirat multi calugari budisti sa impartaseasca cunostintele lor despre puterea de vindecare a acestui animal. Pisicile sunt adesea asociate cu intelepciunea si cautarea autocunoasterii. Prin urmare, se spune adesea ca cei care nu se raporteaza bine la inconstientul lor nu se vor conecta niciodata pe deplin cu o pisica si nici nu vor intelege misterele acesteia.
Este dificil sa obtii prietenia unei pisici. Se spune ca pisicile sunt ca niste mici calugari meditativi care pot aduce armonie intr-o casa.
Intr-una dintre multele povestiri budiste despre pisici, se spune urmatoarele: cand un maestru si ucenicii sai si-au inceput meditatia de seara, pisica care locuia in manastire a facut un zgomot atat de mare incat le-a distras atentia. Maestrul a ordonat ca pisica sa fie legata in timpul meditatiei de seara. Ani mai tarziu, cand maestrul a murit, pisica a continuat sa fie legata in timpul sesiunii de meditatie. Si cand pisica a murit in cele din urma, o alta pisica a fost adusa la manastire si legata. Secole mai tarziu, descendentii maestrului spiritual au scris tratate academice despre semnificatia religioasa a legarii unei pisici pentru practicarea meditatiei.
In cartea „Poemele pisicii” sau „Tamra Maew”, se putea citi o poveste fermecatoare care ne spunea ca atunci cand o persoana care a atins cele mai inalte niveluri de spiritualitate moare, sufletul sau se alatura corpului unui pisici. In acest fel, sufletele oamenilor stiau ca, in cele din urma, vor intra intr-un plan de existenta mai iluminat.
Motivati de aceasta credinta, poporul thailandez avea o traditie: ingroparea rudelor decedate intr-o cripta langa o pisica vie. Mormantul avea un fel de „gauri” prin care pisica putea iesi. Cand pisica o facea, oamenii credeau ca sufletul persoanei dragi era deja conectat la animal si era pregatit pentru o ascensiune spirituala.

In concluzie, stim ca nu este nevoie sa parcurgem texte budiste pentru a intelege cat de extraordinare fiinte sunt pisicile. Prezenta lor ne transporta in universuri introspective. Nu degeaba marele psihiatru Freud ne spunea ca „Timpul petrecut cu pisicile nu este niciodata o pierdere de timp.”