De ce sa avem copii? Majoritatea oamenilor decid sa aiba copii fara ca macar sa isi puna aceasta intrebare. Din nefericire, motivatia lor este foarte rar cea buna. Acestea sunt cateva exemple si-sau credinte care ii determina pe oameni sa aiba copii:
– Cred ca, deoarece se casatoresc, a avea copii este un lucru care vine de la sine.– Vor sa le faca pe plac parintilor lor care se grabesc sa aiba nepoti, in special un baiat, pentru a perpetua linia paterna.– Vor sa isi implineasca dorinte prin intermediul copiilor lor. Isi spun: „Eu nu am avut niciodata sansa de a avea jucarii, de a avea parte de atentie sau de studii universitare. Copiii mei vor obtine ceea ce eu nu am avut.”– Cred ca astfel iti pot retine partenerul langa ei. Acest caz se gaseste mai ales la femei carora le este teama de abandon.– Vor sa isi manipuleze partenerul, pentru ca acesta sa accepte sa se casatoreasca.– Unele femei cred ca, pentru a fi o adevarata femeie, trebuie sa aiba copii, pentru ele, o femeie nu este completa fara copii.– Vor sa domine pe cineva. Astfel de parinti nu sunt deloc in contact cu puterea lor si nu se simt puternici decat atunci cand domina un copil. Imediat ce copilul incepe sa isi dezvolte propriul sau caracter, isi vor dori sa mai aiba un bebelus, pentru a nu-si pierde acest sentiment de putere.
Niciuna dintre aceste motivatii nu este valabila. Toate fac parte din alte  timpuri, atunci cand oamenii faceau copii fara sa fie constienti de motivatie.
Procesul declansat de nasterea in plan fizic a unui suflet este mult mai complex decat credem in general. Sufletul este atras de viitorii lui parinti, prin legea atractiei. Daca o tanara sau un tanar fac dragoste cu oricine, fara sa fie constienti de consecintele actului lor, dau posibilitatea oricarui suflet de a se reincarna. O mare cantitate de suflete asteapta in lumea astrala pentru a se reincarna.
Motivul principal care trebuie sa motiveze o persoana sa aiba copii este aceea de a folosi prezenta acestora pentru a-si constientiza mai bine propria persoana. Datorita unui copil, parintii pot invata mai multe despre ei insisi, deoarece, pana la varsta de sapte ani, copiii isi imita parintii in tot ceea ce fac.
Parintii care doresc sa se cunoasca mai bine prin copiii lor vor atrage, prin legea atractiei, un suflet care doreste sa se cunoasca prin parintii sai. Aceasta mutualitate creeaza un context extraordinar in care exista o reala posibilitate de evolutie spirituala. Este o intalnire plina de lumina! O astfel de deschidere creeaza, inca de la inceput, o baza solida pentru relatii foarte bune intre parinti si copii.

Trecerea unui copil in viata parintilor lui este similara cu trecerea unui invitat in casa unui prieten. Copiii nu trebuie sa creada ca totul li se datoreaza. Au posibilitatea de a se bucura mai mult de trecerea lor, fiind recunoscatori celor care le-au oferit posibilitatea de a se reintoarce pe pamant.
Parintii nu sunt in niciun caz responsabili de evolutia spirituala a sufletului reincarnat. Singura lor responsabilitate este aceea de a implini, cat pot ei mai bine, nevoile materiale ale copilului, pe plan fizic, emotional si mental. La nivel social, exista legi pentru a evita, pe cat este posibil, ca parintii sa se dezica de aceasta responsabilitate, pana cand copilul ajunge la un anumit nivel de maturitate.
Dar nu uitati faptul ca, a implini nevoile fizice, emotionale si mentale ale copilului nu inseamna ca trebuie sa le indepliniti toate capriciile, ci inseamna ca trebuie sa le acoperiti nevoile de baza. Orice surplus trebuie considerat un dar neconditionat din partea dvs, in loc sa fie motivat de un sentiment de obligatie. In plus, nu uitati faptul ca un suflet care se incarneaza vine cu un bagaj de experiente acumulate de-a lungul nenumaratelor lui reincarnari.
In calitate de parinte, nu puteti fi responsabili de deciziile luate de catre acel suflet in cursul unei reincarnari precedente. Nu veti fi responsabil decat de actiunile si reactiile dvs fata de acestea.
Inainte de reincarnare, sufletul traia in lumea astrala, in lumea neincarnata. Revenirea in lumea fizica este un proces dureros pentru suflet, mai dureros decat parasirea lumii fizice, deoarece atunci se intoarce in lumea sa naturala, lumea astrala.
Atunci cand parintii sunt constienti, au o posibilitate mai mare de a ajuta bebelusul pentru a se pregati pentru viitorul lui mediu. In timpul sarcinii, daca in cuplu exista un climat de dragoste si armonie, iar mama isi ingrijeste alimentatia, emotiile si gandurile pe care le are, are toate sansele ca sufletul respectiv sa vrea sa se intoarca pe pamant si sa revina cu o atitudine foarte favorabila. Din nefericire, se intampla mult mai des ca, atunci cand incepe sa intre in contact cu viitoarea sa mama, sufletul sa auda toate viitoarele sale probleme cu parintii lui. Ganduri de genul: „Speram sa nu fiu din nou insarcinata” sau „Sper ca acum va fi un baiat”. Nu creeaza un climat calduros pentru venirea pe lume a acestui suflet. Imaginati-va disperarea lui, alimentata de dorinta parintilor de a avea un baiat, atunci cand el stie ca se incarneaza ca fetita. De aici incepe frica de a nu-i dezamagi pe parintii lui.
Un suflet care, inca de la conceptia sa si din primele luni de viata pe pamant, simte regret sau indoiala, cu privire la venirea lui pe lume, are ganduri de genul: „Ce vreu sa fac eu aici?” sau „Ce voi invata stand aici?”. Nu va sti ce se intampla cu el, va creste fiind pe jumatate pe pamant si pe jumatate in lumea astrala. O parte din el vrea sa fie pe pamant, deoarece stie ca are nevoie sa traiasca niste experiente, dar o alta parte nu vrea sa ramana. Astfel, ii va fi greu sa-si traiasca din plin viata.
Cand parintii recunosc si accepta faptul ca fiecare este reponsabil pentru propria sa fericire, respecta mai mult individualitatea copilului lor. A-ti crea propria fericire inseamna a face alegeri. A alege inseamna a-ti exercita liberul arbitru. Arta de a face alegeri se dezvolta mult in timp, nu este ceva innascut.