Unii mistici au fost vazuti invaluiti intr-o lumina, sursa ei parand a fi capul, o alta parte a trupului sau chiar intreg corpul. Desigur, expresiile folosite in relatari despre acest miracol pot sa para ambigue: „Fata ii radia” sau „Era aureolat de lumina”.
Cazul cel mai cunoscut privind luminescenta este cel al Sf. Serafim din Sarov (1759-1833), cel mai mare sfant al Rusiei. Se spune ca Serafim l-a certat odata pe Motovilov, reprosandu-i „De ce nu ma privesti?” Acesta i-ar fi raspuns: „Parinte, nu te pot privi, pentru ca iti tasnesc fulgere din ochi, chipul iti straluceste ca Soarele si ma dor ochii”.
Un alt mistic care avea parte de luminescenta a fost misticul sufit Jalal-ad-din din Rumi, pentru ca, se spune, ca ochii lui aruncau raze de lumina orbitoare. Sf. Tereza de Avila a fost o extrem de cunoscuta calugarita catolica, fiind fondatoare a Ordinului Carmelitelor Desculte. Se spune ca al ei chip „stralucea de lumina”. Ignatiu de Loyola, faimos pentru exercitiile sale spirituale, inunda camera sa de lumina. Benoit Labre, sfantul cersator, avea un chip atat de radios, incat din frunte si obraji tasneau scantei pana in pardoseala bisericii. Alti mistici crestini – iezuitul Bernandino Realino si Rosa din Lima – aveau niste corpuri care emiteau scantei.
Acum, sa ajungem la Iisus Hristos. Episodul Schimbarii la fata a lui Hristos trebuie vazut ca un fenomen de luminescenta. „Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte. Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina” (Matei 17:1-2). Cand citesti aceste randuri, se simte ca autorul considera cuvintele mult prea sarace pentru a descrie realitatea fenomenului, pentru ca degajarea acelei energii a fost de-a dreptul orbitoare. In cazul lui Iisus, a avut loc o adevarata metamorfoza a celulelor corpului, astfel incat a devenit cu adevarat luminos.