La sfarsitul anilor 1830 a fost facuta o descoperire stranie in domeniul neurologiei. Profesorul Al Wigan executa ceea ce ar fi trebuit sa fie o autopsie de rutina. Cadavrul cu pricina era al unui barbat care nu avusese niciun fel de boala mintala sau de simptome care l-ar fi facut in vreun fel neobisnuit. Dar, deschizandu-i craniul, Wigan avea sa afle ca omul era mult mai mult decat neobisnuit – „bizar” ar fi un cuvant mai bun. Examinandu-i interiorul craniului, Wigan a descoperit o singura emisfera cerebrala, nu doua. Inaintasul nostru victorian nu a avut de ales si a trebuit sa conchida ca omul traise o viata perfect normala cu numai jumatate de creier! Ceea ce descoperise el era primul exemplu documentat de extrema dominanta a unei singure emisfere.
Aceasta descoperire sugereaza ca, daca cineva e capabil sa duca o viata perfect normala cu numai o jumatate de creier, putem trage pe buna dreptate concluzia, la care a ajuns si Wigan, ca fiinta pe care o numim „eu” locuieste in numai jumatate de creier. Daca asa stau lucrurile – si daca nu conteaza care emisfera lipseste pentru ca o persoana sa functioneze normal -, atunci putem concluziona ca in capul dumneavoastra exista doi „oameni”: dumneavoastra si persoana care traieste in cealalta emisfera.
Semnificatia acestei intamplari nu i-a scapat lui Wigan. El a inceput imediat sa studieze si sa citeasca tot ce a putut gasi despre dualitatea creierului omenesc si, in 1845, si-a publicat rezultatele cercetarilor. Cartea sa, Dualitatea mintii, avea sa devina un volum clasic al neurologiei. In ea, Wigan afirma ca emisferele gemene ale creierului functioneaza ca unitati total separate si ca de aceea toate fiintele umane sunt literalmente „in doua minti”. Asa cum vom vedea mai departe, Wigan avea sa se foloseasca de aceasta teorie pentru a explica numeroase ciudatenii psihologice precum schizofrenia sau acel cel mai important fenomen parapsihologic, deja vu.