Fizicienii Harold E. Puthoff şi Russel Targ de la Stanford Research Institute Internaţional afirmă că, la viteză superioară luminii, prin pătrunderea tahionilor în lumea noastră, printr-un tunel interior, s-ar ajunge la un soi de echilibru între prezentul nostru şi viitor (respectiv mai multe forme de viitor care se deosebesc unele de celelalte). Este vorba despre un proces în care precognitivitatea ar putea fi înţeleasă şi din punct de vedere fizic. Ambii oameni de ştiinţă pleacă de la ideea că undele informaţionale ce pătrund din viitor în prezent sunt foarte rapid încetinite. Ar fi un motiv pentru care evenimentele ce se vor derula în viitor ar putea fi mai bine anticipate. Este o ipoteză ce a fost de mai multe ori confirmată în activitatea practică. Cei doi fizicieni au constatat că, folosind aparate de măsurare electrice, se pot obţine previziuni foarte precise, în interiorul unui interval de 0,2 zecimi de secundă.
Iată un interesant caz de precognitivitate realizată într-un timp scurt. Un autobuz plin cu călători tocmai trecea printr-un mic tunel, în apropiere de Modena, când a accelerat brusc, din cauza unei ocoliri. Şoferul trebuia să evite un Alfa Romeo care, într-o curbă, s-a izbit de un panou aflat în spatele tunelului. Şoferul se afla în faţa unei probleme foarte dificile, în încercarea sa de a evita ciocnirea cu un autobuz cu două etaje ce venea din sens opus. Totuşi, dând dovadă de o prezenţă de spirit nemaipomenită, el a reuşit, în ultima secundă, să salveze autobuzul, printr-o frână de maestru. Totul s-a desfăşurat cu o viteză uluitoare, încât mulţi dintre călători nici măcar n-au realizat ce ar fi putut să se întâmple.
Totuşi, o femeie şi-a dat seama că toţi călătorii din autobuz au fost la un pas de o catastrofă. Încă înainte de a pătrunde în tunel, cu câteva secunde mai devreme de declanşarea posibilului accident, femeia a avut o „prevestire”. Femeii nu i-au trecut niciodată înainte astfel de gânduri prin cap, dar de ce tocmai atunci?