La inceputul secolului al XX-lea, inginerul rus Ghiorgh Lakhovski afirma ca orice este viu emite radiatii, iar celulele ar trebui privite ca acumulatori si generatori electromagnetici, capabili sa emita si sa absoarba undele de inalta frecventa ca si posturile de radioemisie-receptie. Pentru timpul sau era o afirmatie temerara (ca si cea a lui Bose despre metale ca au vibratii de viu, ceea ce nu este departe de adevar), insa pe baza acestei idei a creat oscilatorul de multiunde, utilizat astazi in Italia, Franta, Suedia pentru tratarea unor boli.
El il utilizase cu succes in tratarea cancerului la muscate, considerand ca orice boala este manifestarea unui dezechilibru vibratoriu, la nivel celular. Vibratiile electromagnetice ale celulelor – sanatoase sau nu – sunt emanate din campul intern spre cel extern sistemului viu si, apoi, in spatii fara limita. Numai astfel se poate explica diagnoza distala (de la distanta, fara prezenta pacientului). Este emanarea campului „necunoscut, dar detectabil“, al corpului uman si oricarei vietuitoare, sesizat doar in apropierea sistemului – despre care vorbeste Town Hall – sau „campul biosic obisnuit“, descoperit de A.C. Gurvici, in deceniul al 3-a al secolului trecut.
Pentru a fi emanata, energia are nevoie de un suport. Nicio forma de energie nu poate fi mobila, daca nu exista un suport capabil sa o transmita – nu luam in considerare doar energia, ci si mecanismele cu ajutorul carora ea poate fi transmisa.