Cea mai cunoscuta rugaciune, Rugaciunea Tatal nostru, este plina de controverse. De ce? Sa vedem ce ne spune Noul Testament:
„11:1 Si pe cand Se ruga Iisus intr-un loc, cand a incetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui. 11:2. Si le-a zis: Cand va rugati, ziceti: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau. Vie imparatia Ta. Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. 11:3. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua in fiecare zi. 11:4. Si ne iarta noua pacatele noastre, caci si noi insine iertam tuturor celor ce ne gresesc noua. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau”.
Tatal se afla in Ceruri, rezulta ca El este o Fiinta spirituala. „Sfinteasca-se numele Tau”. Adica nu e sfant? „Si nu ne duce pe noi in ispita”: Dumnezeu ne duce in ispita? Si nu ne lasa sa fim dusi in ispita, sau nu ne lasa sa cadem in ispita, poate ar fi mai corect.
Epistola lui Iacov 1:13: „Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: „Sunt ispitit de Dumnezeu”, caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El Insusi nu ispiteste pe nimeni”.Isaia 6:1-4 Cornilescu (RMNN)
Rugaciunea Tatal Nostru ni s-a transmis de catre Sf. Evanghelist Matei (VI, 9-13) si de catre Sf. Ev. Luca (XI, 2-4) sub doua forme cu unele diferente de text. Din compararea celor doua texte se observa ca textul de la Sf. Evanghelist Luca este mai scurt decat cel de la Sf. Evanghelist Matei.
Astfel, in textul de la Sf. Luca lipsesc:– cuvintele „nostru care esti in ceruri” din adresare;– cuvintele „faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant”, din prima parte a rugaciunii;– cuvintele „ci ne izbaveste de cel viclean”, de la sfarsit.

Aceste diferente au fost observate inca din primele secole crestine si s-a pus problema: care forma este cea originala sau cel putin se apropie mai mult de cuvintele rostite de catre Iisus?
Din studierea scrierilor Sf. Luca, s-a observat ca acesta are o tendinta permanenta spre scurtime, omitand voluntar detaliile pe care le socotea de prisos. Astfel procedeaza cu fericirile, pe care le reduce de la opt sau noua (Matei V, 3-11) la trei sau patru (Luca VI, 20-22). De asemenea, Sf. Luca omite repetitiile sau dubla intrebuintare. Astfel Sf. Luca ignora a doua inmultire a painilor (Marcu VIII 1-19); blestemarea smochinului (Marcu, XI, 12-14, 20-25).
De asemenea, Sf. Matei scriind pentru crestinii recrutati dintre evrei, era normal sa redea textul rugaciunii asa cum a rostit-o Iisus, in timp ce Sf. Luca scriind pentru crestinii recrutati dintre pagani, sa omita ceea ce era de neinteles sau greu de inteles pentru ei.