„Moartea Neagră” („Black Death”) a devastat Europa în anii din jurul anului 1350. A devenit cea mai notorie pandemie din istoria omenirii, deși ciuma și alte boli infecțioase au lovit Europa de mai multe ori înainte și după acest an. Mulţi istorici spun că „Moartea Neagră” a luat viața a jumătate din populația Europei. Dar chiar aşa a fost? Un nou studiu, publicat în revista „Nature Ecology and Evolution”, crede că această estimare ar putea fi doar o exagerare, victimele bolii şi teritoriul afectat fiind mult mai mici decât se credea iniţial.
Cercetătorii din mai multe țări europene au fost implicați în această nouă abordare originală pentru a estima cât de gravă a fost cu adevărat „Moartea Neagră” pentru populația Europei, în perioada 1346-1353. În urmă cu aproximativ 670 de ani în urmă, o majoritate clară a populației Europei se întreținea prin agricultură. Între 75 și 90 % din populație la acea vreme trăia în sate. Dacă mulți dintre acești oameni au murit în același timp, ar trebui să fie posibil să se vadă urme clare ale acestui lucru, sub forma unor cantități reduse de polen legat de agricultură, fiind vorba în special de polen de cereale. În schimb, cercetătorii au prezis că polenul de mesteacăn și a altor copaci va apărea pe măsură ce aceste specii au recolonizat peisajul cultivat anterior. Este exact ceea ce au descoperit cercetătorii. Dar nu l-au găsit peste tot.
Doar 7 din cele 21 de zone din Europa cercetători de cercetători au arătat dovezi clare ale acestei schimbări. Norvegia a fost unul dintre ele. În harta de mai jos se observă modul în care cercetătorii cred că „Moartea Neagră” a afectat diferite părți ale Europei. Zonele pe care le-au examinat au fost împărțite în patru categorii. Zonele colorate în roșu închis arată unde cercetătorii cred că populația a scăzut cel mai mult. Zonele verzi au fost cel mai puțin afectate, potrivit studiului.

Cum s-a realizat acest studiu? În fiecare an, plantele eliberează cantități enorme de polen, din care o mare parte este păstrată în zonele umede și în sedimentele de pe fundul lacurilor. Cercetătorii au colectat 1.634 de probe de polen din mlaștini și lacuri, răspândite în 21 de regiuni din 19 țări europene. Folosind o tehnică numită datare cu carbon, cercetătorii au putut data probele de polen pe care le-au folosit în studiu cu anii chiar înainte și după „Moartea Neagră”. În unele părți ale Europei, cum ar fi Europa de Est, Spania, Irlanda și părți din Europa Centrală, cercetătorii au găsit cu greu dovezi care să arate un declin al agriculturii în cea mai gravă pandemie din istorie. În unele locuri, agricultura a înflorit chiar în timpul „Morții Negre”, au descoperit cercetătorii.
Acest studiu internațional este pentru prima dată când disciplina paleoecologiei a fost folosită pentru a spune ceva despre un eveniment istoric dramatic precum „Moartea Neagră”.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): articolul ştiinţific „Palaeoecological data indicates land-use changes across Europe linked to spatial heterogeneity in mortality during the Black Death pandemic” / nature.com