Corpul eteric (sau corpul vital) este constituit dintr-o aglomerare de particule invizibile (de un tip deocamdata necunoscut), care sunt asociate si ele intr-o grupare de „organe” ce apar in fapt ca un fel de centri energetici. Organizarea respectiva este datorata unor sisteme de linii de forta, la ale caror incrucisari s-au format diferitii centri energetici – denumiti prin cuvantul sanscrit „chakra”. Legaturile energetice respective ,ale caror linii de forta alcatuiesc adevarate „tesaturi“ interioare, au o functionare continua, care este foarte bine pusa in evidenta prin tehnicile antice – reactualizate de practica medicala moderna – ale acupuncturii, presopuncturii si ale procedeelor bioenergetice.
Corpul eteric are acelasi contur ca si cel al corpului carnal, depasindu-l totusi la exterior cu cativa milimetri (pana la 6 mm). Rolul sau principal este de a capta energiile radiante care se vehiculeaza in mediul exterior – care sunt de origine cosmica, solara si telurica – pentru a asigura vitalitatea si functionalitatea energetica a trupului, precum si integrarea acestuia in corpul energetic al Pamantului si, respectiv, al sistemului solar. Odata preluate energiile exterioare, acestea sunt descompuse si dirijate in lungul liniilor de forta interioare, tot astfel cum sangele circula in artere si vene. De fapt, circulatia permanenta si individuala a diferitelor categorii de energie este specifica fiecarei forme materiale organizate, fiind la baza manifestarii vietii, raspandita in intregul Univers.
Acest corp eteric, avand sarcina de a vitaliza continuu trupul din materie densa si de a asigura astfel functionarea corespunzatoare a tuturor organelor sale, actioneaza intr-o maniera foarte intima in primul rand asupra sistemului nervos si a celui endocrin, prin stimuli energetici specifici. Drept urmare, orice perturbare in echilibrul energetic al corpului eteric se va manifesta dupa un timp in starea sanatatii corpului fizic; tocmai aici este „secretul” acupuncturii, al presopuncturii. al cromoterapiei, sau al „paselor“ bioenergetice care, actionand asupra unor centri principali sau secundari ai corpului nostru energetic, restabilesc circulatia normala a curentilor distribuiti de corpul eteric.
Stiinta spirituala orientala cunoaste inca din vechime faptul ca acest corp vital invizibil are sapte centri energetici principali, douazeci si unu de centri secundari, precum si numerosi centri minori, interconectati prin linii de forta conform unei scheme functionale optime; toti acesti centri sunt situati in imediata apropiere a suprafetei corpului dens, vechile scheme chineze ale centrilor de acupunctura si ale meridianelor energetice fiind o dovada concludenta a cunoasterii inca din antichitate a modului de functionare a corpului eteric. De fapt, centrii energetici s-au format la intersectiile liniilor de forta zonale: cand mai multe linii de curgere a energiei se intretaie intr-un acelasi loc, acolo este constituit un central secundar, iar acolo unde se incruciseaza marii curenti interiori, s-au constituit centrii principali – cum este, de exemplu, cazul centrilor de la cap si ai celor din lungul coloanei vertebrale.
Acesti centri – chakrele – sunt un fel de vartejuri in forme de farfurioare, in care materia invizibila aglomerata se roteste in continuu, cu viteze care depind de starea de activare a fiecarui centru in parte. Dimensiunile lor variaza intre 5 si 15 centimetri, in raport cu gradul de dezvoltare al functiunilor energetico-spirituale ale partilor nevazute ce compun fiinta omeneasca. Energia exterioara este preluata in centrul fiecarei chakre, pe o directie perpendiculara planului acesteia. De aici, este radiata in planul fiecarui disc in parte, sub forma unor raze – mai late, sau mai inguste – asemanatoare petalelor unor flori. Curentii de energie care „se revarsa” in centrul chakrelor produc insa printr-un fenomen de inductie si o serie de forte secundare, ce se rotesc in jurul micilor discuri-floare cu miscari ondulate. Fiecare ondulatie este compusa din multimi de unde, ai caror parametri sunt specifici fiecarei chakre §i respectiv fiecarei persoane in parte.
Reluand vechi cunoasteri orientale, Arthur Powell mentiona in cartea sa „Dublu Eteric” urmatorul detaliu privind aspectele functionale ale principalilor centri energetici ai corpului vital: „Fiecare om poseda astfel de centre, desi dezvoltarea lor variaza mult de la un individ la altul. Cand nu sunt dezvoltate, abia lucesc si particulele lor eterice se misca incet, exact atat cat sa formeze vartejul necesar pentru transmiterea fortei si nimic mai mult; la indivizii dezvoltati, chakrele scanteiaza si palpita, stralucind cu o lumina vie, ca niste sori. Fortele care se revarsa prin aceste chakre sunt esentiale pentru viata Dublului Eteric“.