În piaţa vechiului oraş din Praga, zilnic, la ora 12 atrag atenţia tuturor muzica şi spectacolul minunat pe care-l oferă vestitul orologiu astronomic de pe turnul primăriei, construit în anul 1490 de maestrul Hanus din Ruje. Partea principală a orologiului se compune din două cadrane. Pe cel de jos e reprezentat globul pământesc, cu trei cercuri concentrice – Ecuatorul, Tropicul Racului și Tropicul Capricornului; pe partea exterioară a cadranului inferior e îmbrăcat un inel mobil pe care sunt însemnate cele 24 de ore cu cifre arabe, după vechiul sistem ceh, adică începând de la prima oră după apusul soarelui. Cifrele romane indică timpul după sistemul nostru (de două ori câte 12 ore).
Cadranul superior are un inel cu semnele zodiacului. Pe acesta se indică mișcarea Soarelui și Lunii după sistemul geocentric de atunci. Când bate orologiul, cămătarul din stânga scutură cutia de bani şi face din cap vecinului curtezan, care se uită în oglindă. În dreapta, „moartea” răstoarnă un ceas de nisip, măsurând orele vieţii, apoi sună şi dă din cap spre vecinul său, un turc, care roteşte capul în semn că nu se grăbeşte să moară. După aceasta, orologiul îşi încetează bătăile, şi deasupra ferestrelor apare un cocoş care strigă „Cucurigu!”, simbolizând o nouă trezire la viaţă.
La mijlocul secolului al XIX-lea, Iosif Mantes – un clasic al artei plastice cehe – a completat orologiul cu un calendar anual. Acesta e reprezentat printr-o tablă circulară cu reprezentarea alegorică pe ea a lunilor şi semnelor zodiacului. Timp de un an, calendarul face o rotaţie completă.