În august 1995, cercetătorul ufolog Howe a primit prin poştă un plic maro simplu, conţinând ceea ce era aparent un document guvernamental cu titlul de „SOM1-O1 Majestic-12 Group Special Operations Manual – Extraterrestrial Entities and Technology, Recovery and Disposal, TOP SECRET/MAJIC EYES ONLY”, adică „SOM1-01 Grupul Majestic-12 Manual de operaţii speciale – Entităţi şi tehnologie extraterestre, recuperare şi îndepărtare, TOP SECRET/NUMAI PENTRU CITIT”. Documentul era datat cu anul 1954.
Să facem şi o mică paranteză şi să vorbim puţin de Majestic 12 (sau MJ-12), care este o comisie specială  şi secretă la nivelul guvernului american, creată în 1947 de către preşedintele american Harry Truman şi care avea ca scop investigarea activităţii OZN-urilor (citeşte mai mult pe Wikipedia). MJ-12 era un grup care activa pentru stabilirea modului de abordare a activităţilor extraterestre, în cazurile de contact sau alte activităţi ale OZN-urilor pe teritoriul Statelor Unite. Una din sarcinile lor era dezvoltarea ştiinţifică, dar scopul principal era să urmărească toate informaţiile care apăreau în legătură cu OZN-urile şi să analizeze aceste date atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi în vederea perfecţionării tehnologiei americane. Din MJ-12 ar face parte preşedintele şi vicepreşedintele SUA, directorul CIA, directorul NSA, precum şi alte persoane. Sediul MJ-12 se află la Naval Observatory din Washington, DC.
Revenind la documentul la care am făcut referire la începutul articolului, în esenţă era vorba despre un manual pentru „Unităţile Majestic-12” trimise la locurile prăbuşirilor, care le asigura acestora informaţii de bază referitoare la nava extraterestră şi la entităţile extraterestre, precum şi instrucţiuni complete pentru recuperarea tehnologiei şi transportul, securitatea şi manipularea extratereştrilor (care trebuie să fie împachetaţi în gheaţă) şi relaţiile cu presa.
Din document aflăm în mod oficial concluzia la care a ajuns deja orice investigator de OZN-uri: cele trei tehnici care trebuie să fie folosite faţă de presă sunt negarea oficială, discreditarea martorilor şi declaraţiile de inducere în eroare.
Acesta este documentul în care descoperim ce ştia guvernul despre extratereştri în acel moment (1954). Sunt descrise două tipuri de extratereştri: extratereştri de tip I şi de tip II. Extratereştrii de tip I corespund extratereştrilor cu 6 degete de la prăbuşirile de la San Augustin şi El Capitan. Se pare că în 1954, Armata Americană autopsiase deja trei extratereştri cu 6 degete şi îi avusese pe doi dintre ei ca oaspeţi ai guvernului timp de 2 ani.
Extratereştrii de Tip II sunt omuleţii mici gri, cu ochi mari negri, pe care persoanele din cadrul complexului militaro-industrial îi numesc „puşti”. În document se face referire la procedurile rudimentare de evitare a contactului biologic, ţinând cont de riscurile de contactare a unui virus străin. Documentele MJ-12 care au fost făcute publice pe Internet susţin că 4 membri ai personalului de recuperare muriseră din cauza unui virus extraterestru.