Dion Fortune a fost una dintre rarele femei din istoria magiei. Numele sau real era Violet Firth si pseudonimul ei era originar din motto-ul sau magic „Dio Non Fortune”. Ea a fost un membru activ al „Rasaritului Auriu” si – dupa distrugerea Ordinului – si-a format propriul ordin numit „Societatea luminii interioare”, care avea aceeasi instruire magica ca „Rasaritul Auriu”, dar cu o calitate pe care primul nu o oferea.
Dion Fortune era un foarte faimos medium, cu capacitati foarte dezvoltate. A scris mai multe carti importante despre traditia magiei occidentale, dintre care „Kabbalah mistica” este probabil cea mai importanta, deoarece ofera prima prezentare sistematizata a Cabalei in traditia scrisa. Ordinul ei a functionat multa vreme, dar cu o calitate mult inferioara decat pe vremea cand Dion Fortune era conducatoarea acestuia.
Psihiatra respectata, ocultista si autoare care a abordat magia si conceptele esoterice din perspectivele lui Jung si Freud, a fost o scriitoare oculta prolifica de romane si carti de non-fictiune, adepta a magiei ceremoniale si psihiatra pionier in gandirea religioasa oculta.
Ea s-a nascut pe 6 decembrie 1890. A etalat abilitati de medium de la o varsta frageda, de la patru ani, avand viziuni si vise despre Atlantida. Mai tarziu, a pretins ca a fost preoteasa intr-o viata anterioara. A fost un copil inteligent si a scris prima sa carte la varsta de doar 13 ani, o carte de poeme intitulata „Violete”, in 1904. Interesul sau in ocultism s-a aprins cand lucra ca simplu analist freudian in preajma primului razboi mondial. A fost instruita de un doctor numit Moriarty, care era specializat in conditii si metode psihologice astro-eterice (si care a furnizat mai tarziu inspiratia pentru seria ei de nuvele scurte, „Secretele doctorului Taverner’).Gasindu-si „calea” in traditia occidentala a misterelor, s-a alaturat „Odinului Esoteric al Rasaritului Auriu” in 1919.
Mutandu-se la Londra, s-a alaturat unei ramuri a „Rasaritului Auriu”, condusa de Moina Mathers, vaduva lui MacGregor Mathers, unul dintre fondatorii „Rasaritului Auriu”. A inceput sa scrie articole sub numele Dion Fortune, care au fost mai tarziu publicate in carti precum „Filosofia esoterica a iubirii si casatoriei”, „Ocultismul sanatos” si „Autoapararea psihica”, primele dintre numeroasele sale texte oculte.
Dion Fortune a devenit treptat dezamagita de „Rasaritul Auriu” si, dupa moartea Dr. Moriarty, in 1921, a intemeiat propriul ei Ordin esoteric, cu cativa din studentii lui Moriarty si cativa membri ai „Societatii teosofice” din Londra. In 1924, micul ei grup a cumparat o veche cladire de birouri de la armata si a dezvoltat-o la picioarele turnului Glastonbury din Somerset. Acest loc, numit Livada Potirului, a fost primul cartier general al „Fraternitatii Luminii Interioare” (redenumita mai tarziu „Societatea Luminii Interioare”).Curand, au achizitionat si o casa veche si mare in Londra, destul de mare pentru ca unii membri sa locuiasca acolo, cat si pentru a fi transformata intr-o Loja masonica.

„Societatea” a devenit in curand o Scoala initiatica de mare calibru. Lucrand cu mediumii de transa, Dion Fortune a luat contact cu anumiti adepti ai planului interior sau „maestri”, a caror influenta asupra traditiei esoterice occidentale este si astazi foarte mare. In timpul anilor 1930, Dion Fortune a scris mai multe romane esoterice ce contin multe detalii practice, care insa erau considerate prea „secrete”, la vremea aceea, pentru a fi publicate in articole sau manuale. De asemenea, a sustinut Cabala drept cheia catre traditia occidentala a misterelor si cartea sa „Kabbalah mistica” este inca unul dintre cele mai bune texte disponibile pe acest subiect.
Cealalta lucrare principala a sa era „Doctrina cosmica”, care a fost primita doar prin mediumi si rezervata initial doar celor initiati.Textul sau este abstract si dificil de urmat si este intentionat pentru meditatie mai degraba decat ca un manual direct.