Într-o carte pe care o putem citi şi pe Internet şi intitulată „România ezoterică”, putem întâlni următoarea informaţie. Nu ştiu dacă această informaţie e falsă sau nu, pentru că este imposibilă a fi verificată, aşa că luaţi-o doar ca pe o simplă ipoteză.
Aşadar, ni se spune că în iunie 1954, un miner ar fi descoperit într-o galerie subterană dintr-un zăcământ de cupru, un schelet uriaş, de 16 metri lungime, un schelet care era fără craniu. Se spune că doar o placă de aur era în locul capului, având inscripționată în limba sumeriană un nume biblic și o atenționare: să nu se alăture craniul de restul scheletului.
Aceeaşi legendă ne spune că craniul de aproape 2 metri a fost descoperit câteva luni mai târziu într-o altă galerie aflată la 6 metri înălțime față de prima, cu o altă plăcuță de aur, având aceeași inscripție în limba sumeriană şi care ar fi spus să nu se alăture craniul de trup.
Povestea continuă aşa: ruşii (care în 1954 se aflau încă în România) au preluat ancheta, iar săpăturile ar fi continuat în mină. Acolo ar fi fost descoperite foarte multe artefacte, care au fost scoase din mină, sigilate în lăzi și cărate cu elicoptere spre o locație necunoscută din afara țării (probabil la Moscova, nu?).
Se spune că ruşii ar fi încercat să ridice scheletul misterios din mină, cu ajutorul elicopterului, dar acesta s-a prăbuşit, iar din unele lăzi pregătite pentru transport a început să iasă un fel de fum verzui, care se răspândi pe o zonă de mai mulți kilometri. După câteva ore, fumul verzui dispăru și toate persoanele învăluite de el păreau să-și fi pierdut complet memoria. Deja relatarea pare a fi desprinsă dintr-un film SF!
Până la urmă – ne spune această povestire – soarta scheletului uriaşului a fost următoarea: lăzile cu scheletul uriașului nu au mai fost găsite niciodată, deși militarii au cercetat de mai multe ori zona de prăbușire. Lada cu craniul uriașului a ajuns într-un final în Israel, iar lada conținând tăblițele inscripționate ar fi fost transportată în Marea Britanie.