Imagine: generata de Microsoft Designer
Un cultivator din Franţa cumpărase o cireadă de boi, pe care o duse la locul de pășunat. Într-o zi, merse s-o viziteze. De departe, el zări patru dintre acești boi adunați în jurul unui al cincilea, care era culcat pe iarbă. Acesta avea o atitudine bizară și boii care-l înconjurau erau mai imobili, mai contemplativi decât le este obiceiul în astfel de situații. Țăranul se apropie și văzu că boul în jurul căruia ceilalți făceau cerc era mort. Confrații lui aveau aerul de a-l veghea. Cultivatorul avu mare grijă să împrăștie fidelii gardieni, care păreau că se uniseră pentru a se apăra împotriva morții.
Pierre Loti, în a sa „Carte a milei și a morții” descrie neliniștea unui bou, singurul supraviețuitor al unei cirezi îmbarcate pentru hrana echipajului unei nave, asistând la moartea ultimului dintre confrații săi. El întoarse încet capul pentru a-l urmări cu privirea sa melancolică și văzând că este condus spre același loc de nenorocire unde pieriseră și ceilalți, el înțelese; o licărire apăru atunci în capul său de animal și scoase un muget de disperare.
Ce trebuie să conchidem? Că animalele au o viziune a faptelor pe care noi n-o avem?