Imagine generata de Microsoft AI
Pe la începutul anilor 1930, Florica Obogeanu, fiica eroului general Obogeanu, relata o întâmplare supranaturală, dar şi lugubră în acelaşi timp, care ar trebui să ne pună pe gânduri…
* Era în 1917. Refugiaţi în Moldova, ne stabiliserăm în micul sat Stroeşti, nu departe de Tg. Frumos. Fuseserăm găzduiţi de către o preoteasă văduvă. Deşi aveam numai 8 ani pe atunci, îmi reamintesc bine căsuţa igrasioasă şi tristă în care am stat 11 luni. Pe prispa de lemn aproape putrezită, se urca iedera de un verde întunecat, care astupa complet lumina ferestrelor, aşa încât înăuntru era veşnic beznă.
* Locuiam acolo 5 persoane: preoteasa bătrână de 75 ani, bunica, mama, sora mea, Mărioara şi cu mine. Era toamnă. Ploi nesfârşite cu cer plumburiu întristau mai mult căsuţa destul de tristă dealtfel.
* Într-o seară, tocmai ne luam cina la lumina sărăcăcioasă a unei lămpi cu gaz, când auzirăm două pocnituri la scurt interval una după alta, venind dinspre un dulap în care ţineam vasele. Bunica a luat lampa şi a căutat în dulap. Erau acolo două sticle mari de vin, goale. Gâturile se spărseseră singure, dar atât de rotund şi de frumos, încât păreau tăiate cu un diamant. La lumina lămpii am văzut că bunica era foarte palidă. Ea spusese: „Este un semn prevestitor de rău. Două persoane din casa aceasta vor muri”.
* În mai puţin de o săptămână, bunica şi preoteasa se îmbolnăviră de tifos exantematic şi peste puţin, încetară din viaţă. De atunci casa ne-a părut şi mai tristă şi mai lugubră.
* Venise iarna şi viscolul urla în cerdacul pe care îl ascunsese aproape sub zăpadă. Noaptea, mama îşi trăgea patul de-a curmezişul uşii. Îi era frică, întovărăşită numai de două fetiţe, una de 15 şi alta de 8 ani. Frica ei era cu atât mai îndreptăţită cu cât în fiecare noapte de la moartea celor două bătrâne, se auzea duduind şi păşind prin sală şi prin odăile goale.
* Odată, la mijlocul nopţii auzii pe sora mea vorbind: „Cine eşti? Ce vrei cu mine?” Eu şi mama ne-am sculat speriate. „Aprindeţi lumina – ne spuse Marioara – să văd cine este femeia asta îmbrăcată în alb. Zice că s-a întâmplat a treia nenorocire”. Mama a aprins lampa, dar în odaie nu eram decât noi trei. Am crezut că sora mea avusese un vis și am adormit din nou. A doua zi de dimineață am aflat că verișoara noastră murise arsă într-un accident.
Despre moartea „supranaturală” a generalului Obogeanu, vom vorbi într-un articol viitor.