Undeva în județul Vâlcea, se află Schitul Iezer, care datează din secolul al XV-lea. Schitul Iezer din Vâlcea este una dintre cele mai izolate sihăstrii din nordul Olteniei, fiind situată în Muntele Cheia din judetul Vâlcea.
Alexandru Odobescu povestește o legendă legată de acest schit. Conform acesteia, Mihai Viteazul și-a ascuns aici visteria înainte de a trece cu armata în Transilvania. După moartea sa, dușmanii, care au aflat această taină, au împresurat schitul, i-au ucis pe cei 300 de călugări și au furat comoara. Este o legendă sângeroasă, pe măsura ctitorilor schitului și la fel de înfricoșătoare ca o alta, povestită în 1806, de ieromonahul Ștefan și consemnată ulterior de preotul Marin Pretorian. Aceasta este legată chiar de ctitorul locașului, Mircea Ciobanul.
A doua legendă ne spune că domnitorul avea două fete și, măritând-o mai întâi pe cea mică, a supărat-o cumplit pe cea mai mare. Furioasă, ea a fugit în Ardeal, unde s-a măritat cu un nobil ungur. Domnița știa însă că tatăl ei îngropase în zidul Iezerului un cazan cu galbeni, sortiți să slujească reparării schitului, când acesta se va ruina. Aflând acest lucru, soțul a venit la schit, a tăiat capetele tuturor călugărilor, a găsit comoara și a luat-o cu el în Ardeal. Călugării uciși au fost îngropați în apropiere, într-o groapă adâncă, pe malul apei, locul numindu-se „Crucile moșilor”.
În apropierea schitului se află peștera schimonah Antonie de la Iezer, care a trăit în singurătate 28 de ani în vremea lui Constantin Brâncoveanu. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992.