Imagine: generata de Microsoft Designer
Ipoteza şi textul de mai jos aparţine lui dr. Napoleon Săvescu. Acesta este un medic româno-american, cunoscut pentru emiterea unor teorii controversate asupra istoriei dacilor și etnogenezei românilor. El a emigrat în SUA în 1977, unde a fondat organizația „Dacia Revival International Society”. Începând din anul 2000, el organizează anual câte un congres de dacologie, deși „istoricii oficiali” îi resping teoriile.
* În 1914, un arheolog italian făcu o descoperire bizară. Săpând la ruinele unei vile romane, în sătucul libian Zliten, la 97 de kilometri distanţă de vechiul oraş roman Leptis Magna, el descoperea un mozaic roman. Scena din mozaic reprezintă un tânăr alb, caucazian, sfâşiat în bucăţi de un leopard. Două alte victime, legate de mâini şi de picioare îşi aşteaptă soarta. Aceşti prizonieri cu pielea roz-aurie, păr drept, lung, nasuri acviline şi bărbi scurte au fost identificaţi ca fiind Ga-Ramani, popor ce a condus Fezzan-ul, parte a Saharei ce se întinde la nord de munţii Hoggar.
* Aceşti Ga-Ramani provin din teritoriul actual al României, ei emigrând după „Marele Potop”. Ga-Ramanii au creat un sistem de irigaţii descoperit între Garama (capitala Ga-Ramanilor) şi oaza Ghat. Garama s-a scufundat ulterior în nisip.
* Canalele Ga-Ramanilor (numite „Foggaras”) se întind pe distanţe de 4,8 Km. S-a descoperit o reţea de 300 de „foggaras” constituite într-o reţea de peste 1.600 km de tunele. Nu se ştie nici până în ziua de astăzi dacă apa era adusă din rezervoare artificiale sau din surse subterane.
* În apropierea capitalei Garama, s-au găsit peste 100.000 de morminte, dintre care 40.000 sunt mici, circulare. O parte dintre scheletele escavate de aici au caracteristicile rasei albe, celelalte aparţinând rasei negroide, subjugate. Peste tot prin deşert se găsesc oraşe în ruină, fortificaţii şi scrieri nedescifrate, dar majoritatea sunt „sigilate” sub nisip aşteptându-şi dezlegarea.
* Ga-Ramanii sunt o ramură a ramanilor din zona carpatică şi au plecat de pe acest teritoriu spre altele, în timpul Marelui Potop. Ei îşi vor numi capitala cea nouă Garama.
* Acel sistem de irigaţii cu canale era numite „Foggaras” şi nu întâmplător. Din legendele româneşti ştim că populaţia blajinilor sunt localizaţi în Munţii Făgăraş, mai precis într-un oraş subpămantean, cu străzi şi multe tuneluri prin care ei puteau circula.