Drojdia de bere este o ciuperca microscopica unicelulara, saprofita. Se inmulteste prin inmugurire si apartine familiei saccharomitaceelor. Drojdia este de doua feluri: cea folosita la panificatie – care se prezinta sub forma unor levuri (drojdii) active mai ales intre 15 si 20 grade Celsius – si drojdia folosita la fabricarea berii, care se prezinta sub forma unor levuri (drojdii) active indeosebi la 5 – 6 grade Celsius. Aceste levuri, mai mult sau mai putin dezvoltate, contin elemente nutritive de exceptie. Cele mai bune rezultate in aplicatii terapeutice se obtin, insa, cu drojdia folosita la fabricarea berii.
Substante active importante: zaharuri, gluten, peptide (aminoacizi), vitamine (mai ales vitaminele din grupa B, dar si D, H si E), saruri minerale, protide cu aminoacizi, fosfor, magneziu, potasiu. Drojdia de bere este foarte bogata in vitaminele din grupa intrebuintari. Drojdia de bere are proprietati antianemice, reconstitutive, antidiabetice, antimicrobiene, depurative, remineralizante, calmante. Datorita acestor proprietati, drojdia de bere este indicata in oboseala fizica si psihica, in agitatie si iritabilitate, dar si in intoxicatii alimentare, diabet, ficat grav bolnav. Drojdia de bere este si un bun fortifiant al nervilor. Foarte multi specialisti atrag atentia asupra rolului drojdiei de bere in combaterea unor agenti patogeni intestinali si, din acest motiv, aceasta este folosita in afectiuni intestinale rebele, precum si pentru refacerea florei intestinale.
Unul dintre cele mai importante domenii in care drojdia de bere are efecte pozitive este cel al glandelor endocrine. Drojdia de bere contribuie la reechilibrarea activitatii acestor glande si, in consecinta, la armonizarea tuturor sistemelor din organismul uman. Desi drojdia de bere e considerata o adevarata minune pentru sanatate, specialistii considera ca in consumul si aplicatiile terapeutice cu aceasta e nevoie sa se faca si pauze, existand indicii potrivit carora ar provoca sterilitate.