Pe linia necesitatii reactualizarii realiste a diferitelor cunoasteri care au suferit in timp inerente deformari, datorita imaginarii anumitor reprezentari care sa fie mai accesibile intelegerii oamenilor neinstruiti, survine necesitatea unei afirmatii categorice: Dumnezeu, Creatorul Universului, Unicul, Atotputernicul nu a fost nicicand o fiinta cu trup uman.
In vechiul text ebraic al Bibliei s-a imaginat alegoric – pentru multimile de oameni simpli – un mod intru totul simbolic al crearii omului („Facerea”, cap.1, v.27):
„Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie.”
In schimb, vechiul text ebraic „Zohar”, la fel de sacru, dar destinat numai castei celor instruiti, a detaliat in mod cu totul realist felul in care trebuie inteleasa aceasta „asemanare la chip” – transcendentala si nu carnala – ce a stat la baza creatiei omului:
„Cand Adam, primul nostru tata, locuia in gradina Edenului, era imbracat, cum este in cer, cu un vesmant facut din lumina superioara (partea 1, folio 52) … pielea, carnea, oasele, venele, nu sunt pentru noi decat un vesmant, un voal, caci in interior este misterul omului ceresc. Astfel ca in omul pamantean, Adamul ceresc este interior… Acesta este sensul in care s-a spus ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul sau. (partea 2, col.76 a). Dar trebuie sa deosebim pe omul de sus (din cer) de omul de jos.” (partea 3)
Asadar, in zilele noastre, este cu totul evidenta necesitatea inlocuirii atat a notiunii, cat si a reprezentarii antropomorfice a Divinitatii Creatoare, cu o notiune si o reprezentare superioara, cat mai apropiata de realitatea cosmica a „Atotputernicului divin”: o sfera uriasa, infinita, din cea mai pura esenta spirituala, care este „stiinta stiintelor”, Absolutul gandirii, al Iubirii, al vointei, Sursa eterna a creatiei si a tuturor energiilor.