In apele oceanului Atlantic, s-a scufundat odata un vapor. A scapat de la inec doar un singur calator. Folosind o barca de salvare, s-a lasat in voia Lui Dumnezeu. Intr-un tarziu barca a ajuns la un tarm. Era noapte. Naufragiatul avea in buzunar o cutie de chibrituri si a aprins un foc de vreascuri.
A doua zi, a constatat ca in insula nu locuiau oameni, dar se aflau animale salbatice. Si-a construit o coliba si grija lui cea mai mare, era ca sa nu se stinga focul nici ziua nici noaptea. Se ruga lui Dumnezeu, ca sa-l descopere vreun vapor, dar se vede ca in acea zona nu navigau vapoarele. Intr-o noapte, obosit fiind de la vanatoare, a adormit profund. Un vant puternic, a rascolit focul si i-a aprins coliba. S-a trezit, si a incercat sa stinga focul, care se inalta spre cer. Spera, ca sa opreasca putin jaratec, ca sa faca din nou foc, deoarece nu mai avea chibrituri. Se ruga lui Dumnezeu ca sa-l ajute sa salveze macar atata. Dar, spre nenorocirea lui, vantul a fost urmat de o ploaie torentiala, care ii stinsese si ultimul carbune aprins, lasandu-l in intuneric si in disperare.
Nu mai stia ce rau i s-ar mai putea intampla. Nu mai avea nimic. Totul era pierdut. dupa ce a stat ploaia, a adormit pe un pat de vreascuri, cu ochii in lacrimi.
Dimineata s-a petrecut un lucru cu totul neasteptat: l-au trezit din somn voci de oameni care strigau: – „Este cineva aici?” S-a ridicat repede si a strigat: – „Da, aici!” Se intalnira. Erau niste marinari. – „Am vazut focul, pe care l-ai aprins asta noapte. Ne-am gandit ca este un apel. Am venit sa te salvam. Esti desigur un naufragiat. Stiam ca insula este pustie.”
Omul a izbucnit in plans. El crezuse, ca focul fusese ultima nenorocire pe care i-o trimisese Dumnezeu. Si iata ca Dumnezeu aprinsese focul, ca sa poata fi vazut si sa fie astfel salvat. Exista multe feluri, in care Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre. Uneori chiar prin mijloacele pe care noi, pentru moment, le consideram contrarii la ceea ce asteptam si la ceea ce am cerut. Naufragiatului i-a descoperit dimineata rostul „Nenorocirii”. Altora Dumnezeu nu le descopera, dar ii lasa sa citeasca singuri, in destinul lor, raspunsul. Cine se straduieste sa-l gaseasca, il gaseste.