În mai multe lucrări de ezoterism există o teorie ciudată conform căreia Dumnezeul din Biblie ar fi avut… o soţie, pe nume Asherah! Teoria se bazează pe textele cuneiforme găsite în orașul port Ugarit (în nordul Siriei de astăzi), în care se spune că Asherah era soția lui El, zeul suprem.
Cu sute de ani, înainte ca Avraam să emigreze în Israel, Asherah era venerată ca Athirat, Mama Pământului și Zeița Fertilității. La intrarea în regiune, vechii israeliți au adoptat-o ​​curând și i-au dat numele ebraic echivalent de Așera.
Dar, cine era Așera pentru vechii israeliți? Și de ce este adesea găsită împreună cu Iehova, Dumnezeul biblic? Dovezile sugerează că Asherah a fost observată în Israelul antic și în Iudeea încă din secolul al XII-lea î.Hr., cu câteva decenii înainte de căderea regatului sudic al lui Iuda (587-588 î.Hr.), timp cunoscut sub numele de perioada înainte de Exod. Au fost israeliții și iudeii de dinainte de Exod politeiști?
În acest moment, este important să facem o distincție între religia claselor conducătoare și religia populară, așa cum era practicată în comunitățile rurale din care majoritatea israeliților făceau parte. Alfabetizarea era aproape inexistentă în comunitățile rurale, astfel încât religia cărții, așa cum era practicată în orașe, avea puțin sens în viața celor care locuiau în zonele periferice. În schimb, comunitățile rurale aveau propriile credințe religioase.
Poate în mod surprinzător, dar Asherah este menționată în Biblia ebraică timpurie de vreo 40 de ori, deși cel mai adesea în batjocură. În general, scriitorii biblici nu vedeau cu ochi buni faptul că Asherah era asociată cu Dumnezeul Iehova, și au încercat în mod repetat să descurajeze această asociere.
Dar, o gravură din secolele IX-VIII î.Hr., ne spune următoarele: „Te-am binecuvântat prin Domnul… și Așera lui”. Același text a fost găsit într-un număr de locuri considerate a fi sanctuare ale lui Iehova, cum ar fi Samaria, Ierusalim, Teman și în regatul biblic al Iudeii, la locul de înmormântare antic al lui Khirbet el-Qom, datând din anul 750 î.Hr.
De fapt, această expresie „Iehova și Așera lui” era atât de cotidiană încât apare de fapt chiar în Biblia ebraică. Se spune că textul iniţial al Deuteronomului 33:2 suna iniţial astfel: „Şi a zis el: „Venit-a Domnul din Sinai şi ni S-a descoperit întru slava Sa în Seir; strălucit-a din Munţii Paranului şi a ieşit cu mulţime mare de sfinţi, având la dreapta propria sa Aşera”. Dar apoi, textul biblic ar fi fost înlocuit cu „(…) având la dreapta focul legii”.
În timp ce influența lui Așera a fost restrânsă în religia oficială, prezența ei a rămas semnificativă în comunitățile rurale, cel mai adesea sub formă de figurine. Chiar dacă idolatria a fost interzisă în Biblia ebraică, numeroase dovezi arheologice sugerează că cei care trăiau în comunităţile rurale idolatrizau obiectele statuare și de cult ca parte a religiei lor.
Asherah era reprezentată de multe ori sub diferite forme, dar cele mai răspândite dintre acestea erau figurinele sub formă de stâlpi, care au fost populare din secolele al X-lea până în secolele al VII-lea î.Hr.
Figurina Asherah
Deși există artefacte identificate ca Asherah în regiune, încă lipsesc piese din puzzle. A fost Așera „soţia lui Dumnezeu”, așa cum susțin mai mulți ezoterişti?