Imagine: maxpixel.net (Commons Creative – free)
În timpul vieţii materiale a omului, există intercondiţionare între spiritul etern şi calităţile sufleteşti care diferă de la o reîncarnare la alta. La trecerea în nefiinţă, spiritul rămâne el însuşi, trecând în planurile astrale (lumea de dincolo), unde ia contact cu conştiinţa cosmică pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, după legile necunoscute încă nouă.
Aşadar, locul de „reşedinţă” al spiritului este hiperspaţiul care se leagă de Universul nostru cunoscut prin presupusele particule denumite deltroni. În aceste lumi paralele sau „universul negativ” conform teoriei fizicianului G. Feinberg (1967), se realizează viteze superluminice, graţie existenţei tahionilor care sunt particule componente ale acestei realităţi paralele, particule ce ar putea explica deplasarea spiritelor cu viteze incalculabile nu doar în sistemul nostru solar. În universul paralel, timpul – care, conform savanţilor V. Nasonov şi N. Kozîrev (1980), este o formă de manifestare a energiei – nu cunoaşte trecut şi viitor, ci doar prezent. Aici spiritele ar ocupa anumite zone distincte, începând de la cele mai puţin evoluate în partea inferioară, până la cele mai evoluate – în cea superioară, celor „grosiere” nepermiţându-li-se a trece de limitele ce li se impun, până ce acestea nu ajung la un grad de perfecţionare corespunzător, prin reîncarnările repetate.
Spiritul există înainte de a îmbrăca carcasa de carne, iar după moarte se reintegrează în Cosmos. Aceeaşi idee este susţinută de Von Daniken, deoarece spiritul fiind o formă de energie, conform principiului Lavoisier – Lomonosov – în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul se transformă.
Se consideră că cu cât un spirit este inferior, cu atât el este trimis mai des la reîncarnare, pentru a-şi continua mai repede drumul spre elevarea sa, după legi cosmice care hotărăsc aceasta, respectând legea karmei proprii şi colective. Odată evoluat, un spirit nu decade, chiar dacă îşi alege un înveliş mai puţin elevat, iar acest fapt este pentru a-l ajuta să progreseze pe calea spre spiritul suprem – Divinitatea.