Edgar Cayce, „profetul adormit”, este, fara indoiala, cel mai remarcabil subiect specializat in paradiagnoza, de la care s-au pastrat peste 8.000 comunicari fizice, care descriu starea corpului fizic al unor persoane bolnave, stabilesc diagnosticul si prescriu terapii, adesea originale. Si astazi, la mai bine de sase decenii de la disparitia lui Cayce, comunicarile sale continua sa fie studiate de specialisti, inclusiv medici si psihiatri, dornici sa patrunda secretul celui care, in prima jumatate a veacului, a uimit America prin capacitatea sa extraordinara, pusa in slujba celui mai nobil ideal: redarea sanatatii semenilor in cazuri aparent compromise.
Cayce nu mai putea vorbi, dar s-a vindecat singur!
Cayce, un om cu pregatire modesta, lipsit de cunostinte medicale elementare, si-a demonstrat capacitatea neobisnuita in urma unei experiente personale. In anul 1898, la varsta de 21 ani, Cayce si-a pierdut vocea dupa o laringita, iar tratamentele medicale prescrise s-au dovedit ineficiente, sugerand un caz incurabil. Medicul Layne i-a propus lui Cayce sa incerce, in stare de transa, sa isi descrie singur cauza bolii si remediul necesar. Cayce si-a indus starea alterata prin autohipnoza, iar Layne i-a sugerat sa descrie cauza bolii. Cu o voce autoritara si impersonala, Cayce a prezentat natura tulburarii si remediul necesar. Prima sa comunicare, in care este totodata subiect si pacient, are urmatorul continut: „Da, putem vedea corpul… in stare normala, acest corp nu prezinta functie de vorbire, datorita unei paralizii partiale a corzilor vocale, provocate de o suprasolicitare nervoasa. Este vorba despre o tulburare psihica, ce a generat un defect fizic. Acesta se poate vindeca printr-o activare a circulatiei sanguine la nivelul organelor atacate, care trebuie comandata prin sugestie in stare de hipnoza”. Layne a sugerat imediat activarea circulatiei in organele afectate, urmarind cum regiunea gatului si a gatlejului subiectului se coloreaza treptat in roz, rosu si violet. Dupa circa 20 minute, Cayce, aflat in continuare in somn hipnotic, a comunicat: „Totul este in ordine. Raul a fost inlaturat. Sugerati ca circulatia sa redevina normala si persoana sa se trezeasca”. Layne s-a conformat indicatiilor si Cayce s-a trezit, vorbind si in stare de veghe, dupa mai bine de un an de tacere. Repetarea acestei practici in urmatoarele luni a condus la vindecarea definitiva a afaziei.
Cayce incepe sa ajute alti bolnavi
In anul 1901, Cayce s-a decis sa isi intrebuinteze capacitatea in folosul altor bolnavi. Timp de 43 ani, Cayce va avea o viata dubla: una in stare de veghe, in care omul modest, la inceput fotograf de targ, duce un trai linistit, alaturi de familia sa, si alta in stare de transa, cand taumaturgul omniscient, autoritar si impersonal, stabileste, fara consultarea pacientului, natura si cauza unor afectiuni si prescrie tratamente in cazuri nerezolvate medical si declarate adesea fara speranta. Cayce cel treaz nu isi amintea niciodata continutul comunicarilor lui Cayce cel adormit, ramanand contrariat si mirat de propria sa capacitate si de cunostintele remarcabile inscrise in straturile profunde ale inconstientului sau si, mai ales, de faptul ca remediile prescrise determinau vindecarea pacientilor.
Putea diagnostica boala de la mii de km distanta!

Dupa ce mass-media i-a popularizat capacitatea, iar grupuri de medici, contrariate de cazul Cayce, nu au descoperit in el sarlatanul pe care il banuiau, pe adresa lui Cayce au inceput sa soseasca zilnic scrisori sau telegrame din partea unor bolnavi din diferite tari, care cereau ajutor in cazuri in care medicina a esuat. Cu timpul, Cayce a constatat ca prezenta pacientului nu este necesara, fiind suficiente numele si adresa sa exacta. Diferitii bolnavi ii scriau lui Cayce, solicitand o comunicare fizica, fara a preciza, de obicei, simptomele bolii. Cayce ii programa pentru comunicare, stabilind ziua si ora cand bolnavul trebuia sa se afle la adresa indicata, pentru a fi gasit in locul respectiv.
Cum calatorea Cayce in astral, pentru a se intalni cu pacientul aflat la mii de km distanta
Protocolul comunicarilor fizice s-a pastrat practic nemodificat in timpul activitatii lui Cayce. Acesta isi scotea pantofii, cravata si gulerul, se intindea pe pat, se relaxa si intra, dupa cateva minute, in somn hipnotic. Atunci, Layne, sotia sa Gertrude sau, mai tarziu, fiul sau Hugh Lynn, ii dadeau invariabil aceeasi sugestie: „Acum vei avea in fata pe… (numele persoanei), care se afla in… (strada, numarul, orasul, statul, tara). Vei consulta corpul cu grija si temeinic, imi vei comunica simptomele actuale si cauza lor, precum si sfaturi pentru indepartarea suferintelor. Vei raspunde intrebarilor pe care ti le voi pune”. Dupa cateva minute, Cayce incepea sa comunice cu voce impersonala si autoritara: „Da, avem in fata corpul”, sau daca pacientul nu era la prima comunicare, „Da, avem in fata corpul pe care l-am mai avut in fata si altadata”. Intr-un numar restrans de cazuri, cand adresa nu era corecta sau pacientul lipsea de acasa, Cayce comunica doar: „Nu gasim corpul acolo”. Comunicarile erau insotite uneori de remarci de tipul: „Aici sufla un vant aspru in aceasta dimineata”, „Winderthur, Elvetia. Un oras intr-adevar atragator, un rau frumos”, „Tocmai a iesit din casa si urca in lift”, „A citit o scrisoare si acum priveste ceasul”, „Adresa corespunde, dar aici locuiesc doi Jordans, pe care il dorim?”, „Pentru moment nu este aici, ci pe drum, trebuie sa soseasca, il asteptam”, „Nu are o pijama urata”, „Vedem ca mama se roaga”. Astfel de remarci sugereaza ca subiectul stabileste contact cu pacientul prin clarviziune calatoare.
Cayce era capabil sa gaseasca orice adresa din lume in doar cateva minute
De obicei, in clarviziunea calatoare, subiectul se orienteaza mental, cautand si gasind o anumita persoana, indiferent de locul in care se afla in momentul respectiv. Spre deosebire de ceilalti subiecti, Cayce se orienta geografic simbolic, cautand si gasind o anumita adresa, in care trebuia sa afle o persoana careia ii cunostea doar numele. Aspectul cel mai deconcertant este ca, de multe ori, Cayce nu numai ca nu cunostea localitatea in care se afla pacientul, dar nici macar nu auzise de numele ei. Astfel, e greu de imaginat cum reusea sa gaseasca, in doar cateva minute, orice adresa, care constituie doar o codificare simbolica, cunoscuta de localnici, a unei regiuni foarte restranse de pe suprafata Pamantului. Cayce gasea la fel de usor o adresa dintr-un oras american sau englez, un sat mexican sau o asezare italiana.
Diagnosticul lui Cayce era perfect, el putand chiar si vindeca oamenii
Dupa gasirea pacientului, urma descrierea interna a corpului acestuia, cu accent pe regiunile afectate, comunicandu-se natura si cauza bolii. Potrivit numerosilor medici care au asistat la comunicari si au consultat ulterior pacientii, anatomia si fiziologia comunicarilor este ireprosabila si diagnoza perfecta, desi Cayce nu a fost pasionat de medicina si nu a deschis vreodata o carte medicala.
Dupa stabilirea naturii si cauzei afectiunii, Cayce recomanda o terapie originala pentru ameliorare sau vindecare. In tratamentele comunicate se amesteca elemente, aparent incompatibile, ale mai multor scoli medicale sau terapeutice: alopatie, homeopatie, osteopatie, terapie naturista, electroterapie, masaje, la care se adauga adesea o dieta riguroasa. Multi medici au considerat mizerabila „materia medicala” a comunicarilor. Potrivit parerii acestora, tratamentele si preparatele prescrise ar fi trebuit de multe ori sa fie inerte fata de boala sau chiar daunatoare pentru organism. Cu toate acestea, in marea majoritate a cazurilor, remediile comunicate de Cayce s-au dovedit salutare pentru pacient, chiar si in afectiuni declarate incurabile, spre stupefactia medicilor care nu mai intelegeau nimic. Ne intrebam daca in cazuri declarate fara speranta si tratate cu preparate inerte sau daunatoare, dupa parerea medicilor autorizati, comunicarile nu au declansat si fenomene de vindecare exotica, in care rolul tratamentului este mai mult simbolic decit medical.
Peripetia unui tratament cu „Oil of Smoke”
In somn hipnotic, Cayce parea sa aiba acces la o constiinta universala, un camp informational care cuprinde toate cunostintele medicale si terapeutice, precum si orice tratament sau remediu existent. Intr-o comunicare, Cayce a recomandat unui tanar, cu o afectiune la picior, un tratament cu „Oil of Smoke” (ulei de fum). Dr. Ketchum a cautat zadarnic preparatul in cataloagele farmaceutice. Intrebat intr-o alta comunicare unde poate fi gasit remediul mentionat, Cayce a indicat numele unei farmacii din Louisville. Dar, la apelul telegrafic al dr. Ketchum, proprietarul farmaciei a raspuns ca nu a auzit niciodata despre preparatul respectiv. Intr-o comunicare urmatoare, raspunzand din nou intrebarilor, Cayce a mentionat ca pe o anumita etajera din farmacia din Louisville, in spatele unei anumite sticle, se gaseste o sticluta cu „Oil of Smoke”. Intr-un nou schimb de mesaje telegrafice, proprietarul farmaciei a raspuns: „Gasit”. Peste cateva zile, sticluta solicitata a sosit la Hopkinsville. Pe eticheta ingalbenita de timp, era scris „Oil of Smoke” si numele firmei producatoare, desfiintata de mult timp.
Dupa descrierea organelor interne, stabilirea diagnosticului si recomandarea terapiei, Cayce anunta „Pregatit pentru intrebari” si raspundea diferitelor intrebari, puse mai ales de persoane cu pregatire medicala calificata, care asistau aproape intotdeauna la comunicari. Comunicarile lui Cayce erau stenografiate, apoi dactilografiate si expediate pacientilor sau medicilor curanti. Un exemplar din fiecare comunicare era depus in arhivele Cayce.
In anul 1939, dupa ce s-a mutat din Hopkinsville, statul Kentucky, la Virginia Beach, statul Virginia, Cayce si-a vazut indeplinit un vis: deschiderea modernului spital Cayce. Aici, Edgar Cayce diagnostica si prescria terapii, care erau aplicate in acelasi spital sub control medical calificat. Din pacate, lipsit de fonduri, deoarece taxele tratamentelor erau mai degraba simbolice, spitalul Cayce si-a inchis portile peste doi ani, dupa ce obtinuse rezultate remarcabile.
La 3 ianuarie 1945, Edgar Cayce a incetat din viata, nemairezistand solicitarilor extreme, presupuse de starea transa prelungita necesara numarului mereu crescand al comunicarilor. Oamenii de stiinta n-au nici macar azi vreun raspuns oficial despre minunile infaptuite de acest om remarcabil.