Spaniolii au început puternic să jefuiască „Lumea nouă”, adică continentul american în prima jumătate a secolului al XVI-lea, după redescoperirea remarcabilă a Americii de către Cristofor Columb în anul 1492. La un moment dat, spaniolii auziseră despre legenda fascinantă despre „El Dorado”, „Oraşul de aur”, care, de fapt, era o prescurtare de la „El hombre dorado”, adică „Omul aurit”.
Era un rege care era atât de bogat în aur încât era uns în fiecare dimineaţă din cap până-n picioare cu o pastă sau un ulei în care se amestecase praf de aur. Seara se scălda în lac şi se spăla de aur şi de ulei, iar dimineaţa lua totul de la capăt. Se spune că acest rege domnea într-un oraş care se afla pe o insulă de aur, în mijlocul unui lac.
Francisco Pizarro, unul dintre cei mai cunoscuţi conchistadori spanioli, cuceritorul Imperiului Incaş, a auzit prima relatare concretă despre El Dorado de la unul dintre căpitanii lui: „Un indian din Columbia a auzit de o ţară bogată în aur şi smaralde. Printre obiceiurile lor se număra şi acesta: regele lor îşi da jos veşmintele şi se urca pe o plută, se oprea în mijlocul lacului şi aducea ofrande zeilor. Corpul său era uns de sus până jos cu ulei parfumat în care se amestecase pulbere fină de aur, astfel încât strălucea ca o rază de soare. Mulţi pelerini veneau să vadă ritualul şi să aducă drept ofrande bijuterii preţioase din aur şi smaralde rare, precum şi alte podoabe de-ale lor, pe care le aruncau în lacul sfânt.”
De-atunci, mulţi au început să caute „oraşul de aur” în Columbia, Peru sau chiar de-a lungul Amazonului, în Brazilia, însă nimeni nu l-a găsit.