Imagine: deviantart.com (Commons Creative – free)
Ca şi copii, ştim cântecelul „Melc, melc, codobelc, scoate coarne boureşti / Şi te du la Dunăre şi bea apă tulbure”. Dar există şi forma „scoate coarne boiereşti”… aşadar, care e forma corectă? „Boureşti” sau „boiereşti”?
Cuvântul original, bineînţeles, este „boureşti”, care provine de la „bour”, animalul omorât de voievodul Dragoș, venit să descalece în Moldova în secolul al XIV-lea. Cronicarii precizează chiar locul, unde s-a petrecut acest eveniment: satul Boureni din Suceava, al cărui nume, împreună cu altele din acelaşi judeţ ori din alte judeţe moldoveneşti, amintesc de acest animal.
De la bour s-a format adjectivul „bouresc”, întocmai ca „bărbătesc” de la „bărbat”, „domnesc” de la „domn”, etc. Acest adjectiv a fost întrebuinţat în cântecul de copil mai sus menţionat (cel cu melcul). Iar „coarne boureşti” înseamnă deci „coarne ca de bour”.
Cu timpul substantivul „bour” a fost din ce în ce mai rar folosit în limba noastră, pentru că însuşi animalul a pierit de pe la noi. Tot aşa, şi adjectivul „bouresc” a devenit din ce în ce mai rar folosit, chiar aproape dispărând. În cântecul de mai sus, adjectivul nu putea dispărea, pentru că era legat de alte cuvinte, iar cântecele, ca și jocurile copiilor, se păstrează cu mare tărie. Când nu mai exista în limba română cuvântul „bour”, nici „bouresc”, adjectivul „bourești” din cântecul nostru suna cam curios la urechea copiilor, căci stătea oarecum izolat. Atunci, s-a simţit necesitatea de a-l alătura de un cuvânt cu care a fost socotit ca înrudit, pentru că semăna bine ca înfăţişare. Acest cuvânt a fost „boier”, cu familia lui, care se deosebeşte de „bour” numai printr-un singur sunet. Din acest moment, s-a spus mai mult „coarne boiereşti” decât „coarne boureşti”, o legătură de cuvinte care n-are niciun înţeles, dacă luăm pe „boiereşti” drept adjectiv al lui „boier”. „Coarne boiereşti” în loc de „coarne boureşti” este aşadar, o etimologie populară.