La 5 decembrie 1791 înceta din viaţă celebrul muzician Mozart, la vârsta de doar 35 de ani. Undeva prin anul 1990, o echipă de cercetători din Franţa şi Austria a efectuat o anchetă medico-legală asupra condiţiilor misterioase ale morţii sale. Concluzia? În cădere, Mozart şi-a fracturat craniul. Iată prima explicaţie serioasă, după un şir lung de speculaţii privind dispariţia prematură a talentatului compozitor.
Legenda spune că Mozart a fost înhumat la Viena, într-o groapă comună, şi că rămăşiţele sale păminteşti au dispărut. Cu excepţia craniului, despre care se ştie că a fost furat de un gropar şi oferit apoi familiei unui anatomopatolog vienez. Ce s-a întâmplat mai departe? Versiunile sunt diferite.
Una dintre versiuni menţionează faptul că craniul lui Mozart este expus la Muzeul din Salzburg. Pentru autentificarea sa, conservatorul instituţiei amintite a cerut ajutorul paleontologilor G. Tichy (Austria) şi P.F. Piech (Franţa). În colaborare cu alţi cercetători, ei au realizat o analiză antropologică. Şi, la o cercetare mai atentă, s-a observat că acest craniu aparţinea unui bărbat cu o malformaţie congenitală, datorată unei sudări premature a celor două părţi ale osului frontal.
Şi totuşi s-ar putea ca el să nu-i aparţină lui Mozart? Pentru a răspunde la întrebare, P.F. Piech a efectuat, folosind matematica şi informatica, o analiză fină a câtorva parametri, şi anume distanţa dintre ochi, dintre ochi, nas şi urechi, pe care i-a comparat ulterior cu trăsăturile compozitorului reprezentate în picturile epocii. Verdictul? Craniul de la Salzburg este, sigur, al lui Mozart.
Continuându-şi investigaţiile, medicii au descoperit urmele unei fracturi pe partea sa stângă, fractură caracteristică unei căderi pe scară sau pe bordura trotuarului. Or, se ştie că Mozart suferea la sfârşitul vieţii de dureri de cap îngrozitoare, de tulburări de echilibru și de gust. Probabil, el a fost victima unui accident, ce a antrenat un declin fizic progresiv și, în final, moartea lui, câteva luni mai târziu.