Imagine generata de Microsoft AI
S-a întâmplat în 1895, când un anume John Uri Lloyd a scris „Etidorpha”. Imediat textul intrigant a devenit o senzație, semănându-se cu stilul lui Jules Verne. Deși intriga lui Etidorpha s-a învârtit în jurul unei călătorii în adâncurile planetei, Lloyd a oferit mai multă profunzime poveștii sale, autorul câştigând o popularitate neașteptată. Mulți s-au întrebat dacă Lloyd era un frate mason care dezvăluie secretele ordinului său sau poate un argonaut modern. Lloyd nu a dezvăluit niciodată sursa acestui mister, iar după moartea sa, intriga despre Etidorpha a crescut.
John Uri Lloyd s-a născut în West Blommfield, New York, la 19 aprilie 1849. fiind fiu de profesori. Tânărul Lloyd s-a simțit în scurt timp atras de farmacologie, iar la doar 14 ani și-a început studiile formale în materie, dezvoltând un devotament pentru chimie și fizică. La 24 de ani a obținut licența de a lucra ca farmacist. Şi-a creat o afacere în domeniul farmaciei cu ajutorul fraţilor săi – Lloyd Brother – care a început să funcționeze din 1876. Lloyd s-a remarcat mai târziu ca un inventator genial, lăsând moștenire o listă nesfârșită de brevete medicale.
Însă, în 1895 el publică o carte SF ce nu avea legătură cu domeniul său de activitate: „Etidorhpa sau sfârșitul pământului: istoria ciudată a unei ființe misterioase și relatarea unei călătorii remarcabile”. Însă cartea o scrisese după ce a studiat o mulţime de materiale, el ajungând să dețină o imensă bibliotecă personală, estimată la 250.000 de volume. Având în vedere atât de multe cunoștințe adunate, nu este de mirare că Lloyd a avut acces la tot felul de materiale, cum ar fi cărți despre alchimie, spiritualitate și diverse rarități.
Publicând această carte, John Uri Lloyd a făcut un salt riscant, știind că reputația lui ar putea avea de suferit, dar tentația era mai puternică. Totul a început cu câteva broșuri pe care însuși John Uri Lloyd le -a distribuit cunoscuților săi, anunțând publicarea unei cărți viitoare, fără a preciza prea multe. Intriga a funcționat și, deodată, Lloyd s-a trezit cu 1.200 de abonați dornici să pună mâna pe misterioasa lucrare. În scurt timp, „Etidorpha” s-a transformat într-un bestseller râvnit de toată lumea, surprinzându-l pe însuși Lloyd.
În povestirea SF, un anume Johannes Llewellyn Llongollyn Drury, un fervent adept al alchimiei și al ocultismului, în timp ce se odihnea noaptea târziu în biblioteca sa, este contactat de un bătrân cu părul alb, care pare să se teleporteze în prezența lui. Acea figură misterioasă i-a înmânat un manuscris, povestind evenimente care au avut loc cu 30 de ani înainte. Evenimente ciudate care implică o societate ocultă, unul dintre adepții ei făcând publice informații interzise. Drept pedeapsă, este închis într-un azil. Cu toate acestea, adeptul are posibilitatea de a-şi răscumpăra greşeala, dacă acceptă o călătorie în adâncurile pământului.
După ce acceptă, el este contactat de un ghid care iese din lumea subterană – fiind descris ca o creatură fără păr, care seamănă cu o șopârlă – un adevărat reptilian. După ce cei doi se întâlnesc, intrară într-o peșteră necunoscută din Kentucky. După ce au călătorit prin nesfârșite tuneluri întunecate, cei doi ajung într-o zonă luminoasă, zărind o lumină surprinzătoare care venea din centrul Pământului. Pe măsură ce coboară în adâncimile terestre, greutatea lor scade, iar funcțiile corpului încetinesc – inima bate mai încet, foamea și setea dispar. Aerul, la început învechit și sufocant, se dezvăluie umplut cu o forță vitală, care le restabilește vioiciunea.
Începe astfel o călătorie inițiatică în care ființa amfibie misterioasă și discipolul sunt protagoniștii unei incredibile aventuri subterane. Lloyd descrie existența a nenumărate cavități goale în interiorul globului nostru, unde în fiecare dintre ele există o realitate subiacentă, cu conștiința ei corespunzătoare. Alții presupun această coborâre ca o explorare metafizică în propria cunoaștere interioară a omului.
Pe măsură ce se adâncesc în aceste diverse cavități, protagoniștii noștri sunt martori tăcuți ai peisajelor de vis, cum ar fi, de exemplu, o pădure de ciuperci comestibile gigantice, o vegetație exuberantă, o faună exotică și alte rarități. Ambii argonauți discută și despre funcționarea unor forțe naturale, cum ar fi electricitatea, lumina, gravitația, vulcanii, făcându-se referire la puteri paranormale care nu au fost încă descoperite. În cele din urmă, există o întâlnire cu misterioasa Etidorpha, cunoscută anterior ca Afrodita, Venus și Ishtar. Întrebările spirituale și filozofice sunt, de asemenea, abordate în timpul călătoriei incredibile.
Ilustrațiile din „Etidorpha” sunt opera lui John Agustus Knapp, care a fost un student al ocultismului. După ce s-a publicat „Etidorpha”, s-au generat discuții nesfârșite despre dacă avem de-a face cu o fantezie ingenioasă sau cu o poveste adevărată fictivă. Lloyd refuză să dezvăluie misterul, fiind evaziv atunci când a fost întrebat.
Imagine: wikimedia.org (Commons Creative – free)
În cursul anului 1902, în timpul uneia dintre prezentările sale nesfârșite, când a fost întrebat despre sursele consultate pentru „Etidorpha”, Lloyd a spus doar „Nu am imaginație. Doar îmi amintesc. Scriu lucruri în depărtare, din punct de vedere al timpului. Doar evenimentele durează și devin mai clare an de an”.
Oricum, „Etidorpha” dezvăluie teoria binecunoscută a Pământului gol şi locuibil. Cheia este în Cincinnati, un oraș din statul Ohio, unde Lloyd și-a realizat proiectul. Cincinnati este locul unde s-a născut unul dintre cei mai importanți adepţi ai teoriei pământului gol şi locuibil – John Cleves Symmes.
Totuşi, datorită cunoștințelor pe care John Uri Lloyd le avea ca farmacist, mulți cercetători sunt convinși că „Etidorpha” este un produs al stărilor de conștiință modificate ale autorului. Să mai amintim că John Augustus Knapp, ilustratorul lui „Etidorpha”, era şi el originar din Cincinnati, fiind membru al Societății Teozofice şi având legătură cu marele autor ocult Manly P. Hall, pentru că el a fost şi ilustratorul cărţii acestuia din urmă – „Învățăturile secrete ale tuturor timpurilor”.
John Uri Lloyd vorbeşte despre Peștera Mammoth din statul american Kentucky, una dintre cele mai mari caverne din lume, și de unde se spune că există acces către „pământul gol şi locuibil”. Dar John Uri Lloyd nu este primul care prezintă Peştera Mammoth ca fiind accesul către interiorul pământului. În 1878, Howard Van Orden, sub pseudonimul Howard De Vere, a publicat „A Trip To The Center Of The Earth” („O călătorie spre centrul Pământului”), în care vorbeşte şi el despre accesul secret din Peştera Mammoth.