Odata, Buddha a intrat intr-un satuc. Era dimineata si soarele tocmai urma sa apara la orizont. Un satean a venit la el si i-a spus: .„Eu sunt ateu si nu cred in Dumnezeu. Tu ce spui? Exista Dumnezeu?”Buddha i-a raspuns: „Doar Dumnezeu exista. Pretutindeni exista numai Dumnezeu.”Barbatul a spus: „Dar am auzit ca si tu esti ateu.”Buddha i-a raspuns: „Ai auzit gresit. Eu sunt teist. Si acum ai auzit aceasta chiar de pe buzele mele. Eu nu cred in nimic altceva decat in Dumnezeu.” Sateanul, auzind acestea, a plecat foarte nelinistit.
La pranz, un alt om a venit si i-a spus: „Eu sunt credincios si cred in Dumnezeu. De aceea, am venit sa te intreb: Exista Dumnezeu?”Buddha i-a raspuns: „Dumnezeu? Nu exista si nici nu a existat vreodata. Nu, cu siguranta. Dumnezeu nu exista.”Barbatului nu i-a venit a crede: „Ce spui? Eu am auzit ca esti un om religios si de aceea am venit la tine. Iar tu spui ca nu exista Dumnezeu?”Buddha i-a spus: „Eu sa fiu religios? Sa cred in Dumnezeu? Cred ca nu ai auzit bine. Eu sunt cel mai inversunat ateu din lume.”
Barbatul a ramas complet confuz. Si noi ii putem intelege confuzia – dar Ananda, discipolul cel mai apropiat al lui Buddha, auzind ambele conversatii, a inceput sa se intrebe: „Oare ce se intampla cu Buddha? Dimineata a spus ca este credincios, iar la pranz a sustinut ca el nu are nimic de-a face cu religia.” Insa pentru Ananda urma sa vina alta surpriza.
Seara, un alt satean a venit la Buddha si i-a spus: „Nu stiu daca Dumnezeu exista sau nu. Tu ce spui? Ce crezi despre acest lucru?” Cautatorul acela trebuie sa fi fost un agnostic.Buddha i-a raspuns: „Daca tu nu stii, atunci nici eu nu stiu. Si este mai bine sa ramanem amandoi tacuti.”Auzind raspunsul lui Buddha, sateanul a spus: „Am auzit ca tu esti iluminat si m-am gandit ca trebuie sa cunosti.”Buddha i-a spus: „Probabil ai auzit gresit. Eu sunt un om absolut ignorant. Ce cunoastere pot avea?”
Ananda a ramas mut de uimire. Noaptea, s-a aplecat la picioarele lui Buddha si l-a intrebat: „Incerci sa ma omori cu zile? Ce vrei sa faci? Niciodata nu am fost la fel de confuz ca astazi. Dimineata ai spus un lucru, la pranz alt lucru si seara cu totul altceva. Fiecare raspuns al tau a fost complet contradictoriu.”
Buddha i-a raspuns: „Acele raspunsuri nu le-am dat pentru tine, ci persoanelor care au pus intrebari. Tu de ce le-ai ascultat? Crezi ca este bine sa asculti ceea ce le spun altora?”Ananda a spus: „Asta le intrece pe toate! Cum sa nu ascult? Am fost chiar langa tine si nu am avut cum sa nu aud ceea ce spui. Si eu iubesc fiecare cuvant rostit de tine. imi place sa te ascult.”Buddha a continuat: „Atunci de ce esti nelinistit? Raspunsurile acelea nu au fost pentru tine.”Ananda a insistat: „Da, nu au fost pentru mine, dar te rog sa imi raspunzi acum. Care este adevarul? Pentru ce ai dat trei raspunsuri diferite?”

Buddha a inceput sa ii explice: „Pe toti trei a trebuit sa ii aduc la un punct de echilibru. Cel care a venit dimineata a fost un ateu si de aceea era incomplet, deoarece viata este constituita din opusuri. A trebuit sa creez un echilibru in viata sa, deoarece aceasta se inclina foarte mult intr-o parte. De aceea, a fost necesar sa pun o contragreutate care sa il armonizeze. Si, de asemenea, am dorit sa ii dezradacinez convingerile, pentru ca devenise sigur de inexistenta lui Dumnezeu. Iar siguranta nu conduce decat la moarte. Calatoria trebuie sa continue: cautarea trebuie sa continue.
Sateanul care a venit la pranz era si el pe deplin convins de existenta lui Dumnezeu. De aceea a trebuit sa ii spulber aceasta credinta oarba pentru a-l echilibra. Viata este o armonie, un echilibru. Si doar cel care ajunge la acest echilibru atinge adevarul.”