Teoria despre viata dupa moarte a Dr. Kubler-Ross si a altor cercetatori ai „experientelor din apropierea mortii” (ca, de exemplu dr. Moody), poate fi rezumata in cateva puncte.
1) Nu trebuie sa ne infricosam de moarte. Dr. Moody scrie: „Intr-un fel sau altul, aproape fiecare persoana mi-a spus ca nu se teme de moarte”. Dr. Kubler-Ross comenteaza: „Relatarile facute dau la iveala faptul ca intalnirea cu moartea este dureroasa dar moartea insasi … este o experienta de pace intreaga, slobozita de durere si de frica. Fiecare om, fara nicio abatere, descrie un simtamant de liniste sufleteasca si desavarsire.”
2) Nu va veni nicio judecata si niciun iad. Pe baza interviurilor sale, Dr. Moody spune ca „in cele mai multe cazuri, modelul rasplata – pedeapsa ce ar urma dupa aceasta viata este lepadat si tagaduit, chiar de catre multi dintre cei care se obisnuisera sa gandeasca cu aceasta masura. Spre marea lor uimire, aceia au aflat ca si atunci cand faptele lor, care erau aparent cele mai ingrozitoare si pline de pacat, s-au vadit inaintea fiintei de lumina, fiinta nu a raspuns cu manie si cu inversunare, ci numai cu intelegere si chiar cu veselie”. Dr. Kubler-Ross observa la cei cu care a vorbit, un ton mai doctrinar: „Totul are un sens de ’desavarsire’. Dumnezeu nu este judecator, ci omul este”.
3) Moartea nu este o experienta la fel de unica si hotaratoare precum a descris-o invatatura crestina, ci este mai degraba doar o trecere blanda catre o „stare de constiinta mai inalta”. Astfel o defineste Dr. Kubler-Ross: „Moartea este pur si simplu o lepadare de trupul material, tot asa cum fluturele iese afara din cocon. Aceasta este o trecere catre o stare de constiinta mai inalta, in care continui sa pricepi, sa intelegi, sa razi, sa-ti stea in putinta sa cresti, si singurul lucru pe care il pierzi este ceva de care nu mai ai nevoie, si acel ceva este trupul material. Este ca si cum ai pune deoparte haina de iarna, atunci cand vine primavara … si aceasta este moartea”.
4) Scopul vietii pe pamant si al vietii dupa moarte nu este mantuirea vesnica a sufletului, ci un drum nemarginit de „sporire” in „dragoste” si „intelegere” si „constiinta de sine”. Dr. Moody socoteste ca „se pare ca multi s-au intors cu un model nou si cu o intelegere noua a lumii de dincolo – o vedenie care se caracterizeaza nu prin judecata unilaterata, ci mai degraba prin dezvoltare cooperanta catre limita esentiala a constiintei de sine. Potrivit acestor pareri noi, imbunatatirea sufletului, mai ales in insusirile cele duhovnicesti ale dragostei si cunoasterii, nu se opreste odata cu moartea. Mai degraba aceasta imbunatatire se continua pe o alta latura, poate vesnic…”.
5) Experientele de „dupa moarte” si „in afara trupului” sunt o pregatire pentru viata dupa moarte. Pregatirea crestina traditionala pentru viata cea vesnica (credinta, pocainta, etc.) este de mica insemnatate fata de „dragostea” si „intelegerea” sporita care sunt insuflate de experientele de „dupa moarte”. Unul dintre cei chestionati de Dr. Moody spune hotarat: „Nu-mi este frica sa mor pentru ca stiu unde voi merge atunci cand voi pleca de aici, caci am fost acolo mai inainte”.

Fiecare dintre aceste cinci puncte reprezinta o parte a teoriei spiritismului secolului al XIX-lea, asa cum era dezvaluit la vremea aceea chiar de catre „duhuri” prin mijlocirea mediumurilor. Aceasta este o teorie nascocita de diavoli cu scopul limpede de a alunga invatatura crestina traditionala despre viata dupa moarte si de a schimba intreaga socotinta a oamenilor asupra religiei. Filosofia oculta care, aproape in chip neschimbat insoteste si indeamna la experientele de „dupa moarte” de astazi, este pur si simplu o transmitere catre masa mare de oameni a spiritismului esoteric al epocii victoriene. Este un semn al inlaturarii adevaratelor invataturi crestine din mintile oamenilor din lumea apuseana. Se poate spune ca experienta de „dupa moarte” este intamplator potrivita cu filosofia oculta care se raspandeste prin aceasta.