Teologi, filozofi, metafizicieni, agnostici si atei: toti au dezbatut problema sufletului, compozitia si proprietatile sale si chiar daca el exista cu adevarat. In anii 1940, cercetatorii au cautat dovada existentei sufletului. Dr. R.A. Watters, cand era directorul Fundatiei pentru Cercetare Psihologica Bernard William Johnston (Reno, Nevada), a dezvoltat o incredibila ipoteza atomica a sufletului. El a presupus ca sufletul (fie uman sau animal), exista intr-o stare intermediara in cadrul spatiului intra-atomic, adica intre atomii celulelor umane.
Pentru a testa ideea sa, Watters a achizitionat o camera de expansiune cu nori Wilson. Pentru cei nefamiliarizati cu acest dispozitiv, el constituie un aparat stiintific folosit mai ales de catre fizicieni pentru a observa si urmari trecerea particulelor atomice si subatomice. Folosind un astfel de dispozitiv, Watters credea ca acest lucru ar permite observarea si urmarirea unui suflet care paraseste o creatura in momentul mortii sale.
Watters a ales o insecta ca subiect al experimentului sau. El a pus o lacusta in camera de nor si a eutanasiat-o cu o supradoza de eter. Un aparat foto a fost plasat strategic pentru a surprinde fotografia in momentul in care forta vitala paraseste lacusta. Declansatorul aparatului foto era activat in momentul in care era detectata o expansiune a vaporilor de apa din interiorul camerei. Testele anterioare au aratat ca, in momentul decesului, vaporii de apa din interiorul camerei cresc semnificativ. Fotografia facuta in momentul mortii lacustei a detectat o umbra inexplicabila, care se potrivea formei insectei.
Watters a efectuat mai multe experimente pentru a vedea daca acelasi fenomen aparea si la animale in momentul mortii lor. El a realizat mai mult de 40 de experimente folosind soareci si broaste in loc de lacuste. Rezultatele au fost concludente. Fiecare fotografie arata in mod clar cate o umbra, ce lua forma animalului care a murit. Interesant era faptul ca fiecare insecta/animal care a murit, acea umbra dura 8 ore, dar, daca animalul isi pierdea doar cunostiinta, fiind resuscitat mai tarziu, umbra nu mai aparea.