Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Mulți cercetători religioși cred că uriașii Nephilim au fost distruși în Marele Potop trimis de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe ei și pe oameni; dar mai târziu, regele biblic David s-a luptat cu un uriaș pe nume Goliath, sugerând astfel faptul că rasa „hibridă” a continuat.
O teorie interesantă provine de la I.D.E. Thomas, cel care a sugerat că rasa lui Nephilim discutată atât în Geneză, cât și în Numeri (din Vechiul Testament) seamănă cu extratereștrii „nordici” pleiadieni, adesea raportați de mai multe persoane în anii 1960-1990. Nordicii erau blonzi, palizi și înalți, având până la 3 metri înălţime. Au fost aceștia „noii Nephilimi” ai secolului al XX-lea?
Conform credințelor creștine, Dumnezeu a creat toate ființele vii, așa că nu s-ar putea include și extratereştrii? (Dacă aceşti „extratereştri” nu ar fi fost unul și același lucru cu îngerii căzuți sau cu demonii).
Nu toate rapoartele despre extratereștri și răpiri de OZN-uri implică ființe teribile care dăunează subiecţilor. Despre mulți se spune că sunt înțelepți și au cunoștințe extinse despre fizică, știință și legile Universului, care depășesc cu mult limitele noastre umane. Poate că demonii reprezintă extratereștri spirituali, iar extratereștrii reprezintă demoni fizici.
Se spune că ocupanții OZN-urilor sunt ființe fizice reale, nu forțe invizibile sau apariții fantomatice. Numai acest lucru poate sugera că avem de-a face cu două lucruri diferite aici – cu excepția cazului în care demonii au găsit o modalitate de a deveni complet fizici. Cu toate acestea, unii experți în OZN-uri, cum ar fi Jacques Vallee, au susținut o origine interdimensională pentru extratereștri, care s-ar putea să se potrivească mai mult cu modul în care demonii apar, dispar și funcționează în tărâmul nostru fizic.
Un alt concept religios care ar putea crea o linie de demarcație între extratereștri și demoni implică locul de unde ar trebui să provină. Ni se spune că demonii emană din măruntaiele iadului, iar extratereștrii sunt de „sus”, din spațiul cosmic. Cu toate acestea, îngerii căzuți au fost numiți demoni și par că vin din ceruri (adică, din spațiul cosmic). Mulți au căzut pe Pământ, pentru ca apoi să conducă Iadul ca stăpâni, dar nu s-au născut din Iad.
Trebuie să ne uităm și la posesia demonică, care nu pare să aibă ceva omolog în lumea extraterestră. OZN-urile nu aterizează în scopul de a poseda oameni, ci doar în scopul de a experimenta științific cu ei și, adesea, de a face copii cu ei. Poate aceasta, totuși, să fie o formă de posesie?
Dacă ar fi să întâlnim vreodată un extraterestru, ne-am putea întreba dacă acesta crede în Dumnezeu sau în Biblie și dacă este un demon sau un înger, un tip bun sau un tip rău. Aceasta se numește „încercarea duhurilor”, aşa cum este scris şi în Biblie: „Puneți la încercare duhurile. Dacă ei pretind o Evanghelie, alta decât cea dată prin revelația lui Hristos, că Dumnezeu a venit pe Pământ în persoana lui Iisus Hristos și și-a dat viața pentru iertarea păcatelor, atunci ei sunt duhuri înșelătoare.”
Cu toate acestea, care sunt șansele ca ființele dintr-un sistem solar aflat la milioane de ani-lumină distanță să aibă aceleași sisteme de credințe, pentru a evolua pe planeta lor ca și noi aici? „Încercarea duhurilor” i-ar eticheta fără îndoială drept „duhuri înșelătoare”, umane sau de altă natură. Ufologii nu pot dovedi că extratereștrii, dacă există, sunt îngeri sau demoni și invers. Dar s-ar putea argumenta că dacă planeta noastră este vizitată acum de entități din altă parte, atunci de ce trecutul nostru nu ar fi plin de astfel de vizite? Chiar dacă cei care au vizitat au fost ființe identice sau complet diferite, poate că percepția noastră asupra lor și capacitatea noastră de a le descrie contează cel mai mult.