În ciuda a ceea ce manualele ne fac să credem, înțelegerea noastră actuală a Universului este ca o mică insulă într-un vast ocean de ignoranță. Iar ştiinţa nu face decât să extindă masa de uscat a insulei.
A afla dintr-o dată despre descoperirile unei societăți extraterestre care a făcut investigații științifice și tehnologice de miliarde de ani, spre deosebire de cele câteva decenii ale noastre, ar fi cu adevărat uimitor. Acest principiu a fost formulat de proeminentul scriitor SF Arthur C. Clarke, în a treia dintre cele trei legi ale sale: „O tehnologie suficient de sofisticată nu se poate distinge de magie”. Cu alte cuvinte, indivizii unei astfel de civilizații ne-ar părea foarte apropiaţi de Dumnezeu. Dacă ne-am întâlni cu o piesă de echipament tehnologic avansat, făcut de o inteligență extraterestră, acest lucru ar putea fi asemănat cu o întâlnire imaginară între locuitorii preistorici ai peșterii cu un telefon mobil modern. Oamenii preistorici ar fi incapabili să o recunoască ca pe un dispozitiv de comunicare. Același lucru s-ar fi putut întâmpla cu prima identificare a unui vizitator interstelar al sistemului solar, Oumuamua, care a dezvăluit șase trăsături neobișnuite, dar a fost totuși clasificat de oamenii de știință tradiţionali ca fiind un meteorit, adică o piatră cosmică.
De aceea, se pune întrebarea: noi suntem capabili să recunoaștem tehnologii pe care nu le-am creat? La urma urmei, aceste tehnologii au funcții subtile, cum ar fi semnalele de comunicare prin telefon mobil pe care un om preistoric nu le-ar remarca.
Când ne uităm în jur, cel mai misterios eveniment pe care îl experimentăm în mod regulat este sofisticarea vieții. Unii oameni de știință s-au întrebat dacă o cultură extraterestră a însămânțat viața pe Pământ printr-o procedură cunoscută sub numele de „panspermie direcționată”. Imaginaţi-vă o sondă spaţială care aduce semințele vieții sub formă de microorganisme sau o imprimantă 3D care produce aceste semințe din elemente brute de pe Pământ pe baza unui model predefinit. Universalitatea tuturor formelor de viață de pe Pământ poate fi înțeleasă ca rezultatul unui singur eveniment de panspermie, fie natural (printr-o rocă sosită din spațiu) fie creat în mod artificial. Odată ce vom fi capabili să creăm viață sintetică în laborator, imaginația noastră despre ceea ce ar putea realiza extratereștrii avansaţi se va îmbunătăți. Mostrele de ADN natural au o durată de viață limitată și se dizolvă în câteva milioane de ani, în timp ce mașinile artificiale pot fi construite pentru a dura mult mai mult (de aici avantajul „imprimantei 3D”).