Imagine: generata de Microsoft Designer + prelucrare proprie
De la primele contacte cu dacii, în Imperiul Roman s-au răspândit numeroase legende cu privire la bogățiile în aur și argint ale acestei țări. După succesul împăratului Traian în Dacia, cuceritorii au căutat cu toate mijloacele de care dispuneau să intre în posesia fabulosului tezaur al regelui dac Decebal, care n-a fost însă găsit.
Însă, peste 1 mileniu şi jumătate, comorile lui Decebal au revenit în actualitate. Să lăsăm pe cronicarul Gheorghe Șincai să ne povestească senzaționala întâmplare: „O parte a visteriei lui Decebal, în numitul râu al Sargeței, pe carele râu îl cheamă Streiul, s-a aflat prin următoarea întâmplare. Mergând niște pescari români cu bărcile din Mureș în Streiu și legându-și luntrele de un trunchi, au zărit că sclipește ceva în fundul apei. Voind să scoată de sub apă ceea ce lucea, au scos o grămadă de galbeni. Indemnându-se între ei a cerca mai încolo, au dat de o boltniță, zidită sub apă, care se stricase din cauza rădăcinilor copacilor. Și cercând ei mai departe, au aflat și mai mulți galbeni, mai cu seamă din cei ai lui Lisimach, craiul Trachiei, cu inscripție grecească. După cum s-a înțeles de la oameni de credință, s-au găsit 400.000 galbeni și mai multe lingouri de aur și argint… care ducându-i acasă și împărțindu-i pescarii între sine, unul dintre dânșii ducându-se la Bălgradul Ardealului (n.a. Alba-Iulia) și întrebând pe argintari de cu preț ar fi un galben găsit, lucrul s-a vădit și Gheorghe monahul sau Martinusiu, care ca un tutor al fiului craiului Ioane Zápolya ocârmuia Ardealul, au început a umbla după pescari, au și luat multe mii de galbeni de la ei și multe alte mii au mai găsit în acea boltniță. Dar o parte din pescari prinzând de veste au încărcat cu galbeni câteva care și au trecut în Moldova”.
Utilizând documente contemporane, cronicarul Gh. Șincai arată că, după ce cardinalul Martinuzzi a fost ucis, la 17 decembrie 1551, de oamenii generalului imperial Castaldo, din ordinul regelui Ferdinand, ca unul ce era suspectat de Habsburg că voia să cedeze Transilvania turcilor, din comoara luată de la pescari s-au mai găsit: „872 funzi aur nelucrat, 20 funzi aur sloi, 1387 funzi argint nelucrat, 466 funzi argint sloi și 4000 galbeni de ai lui Lisimach”. Despre această rămășiță din comoara presupusă a fi a lui Decebal, găsită în albia Streiului, generalul Castaldo a raportat, dezamăgit, în ziua de 22 februarie 1552, cardinalului Martinego, nunțiul papal la Viena, care, la rândul său, a raportat totul Vaticanului în ziua de 7 a lunii următoare.
Ceea ce interesează în cazul de față ar fi să se poată afla ce s-a făcut cu comoara găsită de pescarii români în condițiile arătate. În hîrtiile lui Martinuzzi (1482-1551) nu s-a găsit nicio însemnare, deși un asemenea document a fost căutat de generalul Castaldo și de oamenii lui cu cea mai mare insistență. Totuși, se cunoaște că el risipea mari sume de bani căutând să câștige când bunăvoința sultanului Soleiman, când pe cea a lui Ferdinand de Habsburg, când pe cea a voievozilor din Țara Românească, ale căror oști nu o dată le-a întors din drum în schimbul unor însemnate sume de bani.
În afară de aceasta, Martinuzzi a ridicat, cu cheltuiala lui, castelul de la Gherla. În ceea ce privește cele câteva „care de galbeni” pe care pescarii ardeleni le-au dus în Moldova, nu mai încape îndoială că ele au servit intereselor lui Petru Rareș. Într-adevăr, în vremea aceea, fiul lui Ștefan cel Mare ajunsese să fie considerat foarte bogat. Se cunosc și alte fapte care confirmă aceasta. Domnul Moldovei a fost în stare să împrumute pe electorul Ioachim de Brandenburg cu importanta sumă de 200.000 taleri. De asemenea, atunci când a fost ridicat de turci, aceștia, specialiști în descoperirea comorilor ascunse, au aflat în beciurile palatului domnesc din Suceava mai multe butoaie mari pline cu galbeni, destui ca să acopere necesitățile padișahului pe o lungă perioadă. Aurul găsit de turci, ca și suma împrumutată lui Ioachim de Brandenburg să fi provenit oare din comoara lui Decebal, găsită în albia Streiului? Iată o enigmă căreia istoria nu i-a dat încă un răspuns satisfăcător.
E greu de spus cât valora acea comoară descoperită, presupusă a fi a lui Decebal. În banii de azi, dacă vom considera 1 monedă de aur ca valorând, în medie, 2.000 de dolari, asta înseamnă că 400.000 monede x 2.000 = 800.000.000 dolari. Ţinând cont că s-au descoperit şi lingouri de aur şi argint, probabil că acea comoară valora peste 1 miliard de dolari (în banii actuali).