Romanii privesc Luna ca pe un lucru sfant, indeosebi cei batrani care se si inchina la ea.
In unele parti, romanii cand vedeau intaia oara Luna noua, ieseau cu totii afara din casa, isi scoteau caciulile din cap si se inchinau. In alte parti femeile ridicau copiii slabi spre Luna noua, zicand: „Cum se umple Luna, asa sa creasca copilul si sa se ingrase!”; sau, scotand copiii afara si intinzandu-i spre Luna, ziceau: „Crai nou, sanatosi ne-ai gasit, sanatosi sa ne lasi!”.
Daca aveau pe cineva bolnav, chiar greu bolnav, il scoteau afara, ii aratau Luna si il puneau sa se inchine, facandu-l sa sara de trei ori drept in sus si sa zica: „Uha, Crai nou, bolnav m-ai gasit, sa ma lasi sanatos!” Spuneau astfel de trei ori, la fiecare saritura.
Din cele mai vechi timpuri, somnambulismul a fost atribuit influentei Lunii. Din acest motiv romanii il numesc lunatec pe cel suferind de somnambulism. In timp ce germanii cred ca un copil devine somnambul daca este tinut in lumina Lunii, pentru romanii din Bucovina este suficient ca o femeie insarcinata sa bea din apa in care s-a oglindit Luna pentru a naste un copil „lunatec”.
Uneori, atunci cand se descanta se tine cont de faza Lunii (in crestere sau descrestere). Pentru multe boli, ca sa ia sfarsit, intocmai ca si Luna, se descanta „cand se pisca Luna”, adica cand Luna este in descrestere (ea are atunci aspectul unei secere in forma de C; cand Luna are aspectul invers unui C, incat seamana cu un D, atunci ea este in faza de Luna noua, adica incepe sa creasca).
Tot cand este aproape „sa se stirbeasca Luna”, unele mame isi intarca pruncii, pentru ca sa ii treaca si copilului pofta de tata. Cel mai des insa mamele isi intarca copiii in momentul Lunei pline, ca sa aiba noroc si sa le mearga „in plin” toata viata, inca de la nastere copilul trebuie pazit incontinuu pentru a nu fi „vazut” de Luna, ca aceasta sa nu il deoache si sa nu il imbolnaveasca. Astfel, leaganul nu trebuie pus in fata usii sau in fata ferestrei, ci intotdeauna trebuie sa stea in interiorul casei, unde nu poate fi expus pericolului de a il „trage” Luna. Daca este „luat de Luna”, copilul se imbolnaveste, tipa, nu mai poate dormi, nu mai vrea sa suga si are scaune dese.

Romanii din Macedonia, ca sa vindece un astfel de copil bolnav, asteapta sa fie Luna noua si dau unei «babe» pricepute un ou proaspat, un vas de arama si un «semn» de-al copilului (cum ar fi de exemplu, o camasa, un ciorap), spunandu-i si numele copilului, iar ea descanta. Baba umple vasul cu apa, sparge oul aruncandu-l in aceasta apa si acopera apoi vasul cu «semnul» copilului. Vasul astfel pregatit si descantat este expus noaptea la Luna. A doua zi se ia leacul astfel preparat si se face copilului o baie in apa din vas, astfel: se aseaza copilul gol in scaldatoare (in albie), iar pe cap i se pune un ciur (o sita) cu funful in sus, prin acesta varsandu-se „apa cu ou”. Copilul trebuie imbracat in final cu camasa fermecata. Procedeul se repeta si urmatoarele doua zile, dupa care copilul se vindeca.
In Moldova se crede ca pentru a-ti creste parul si a-l avea bogat, este bine sa il tunzi cand creste Luna. Aceasta credinta este foarte veche – o aveau si romanii – si o regasim la cele mai multe popoare. Tot in Moldova, vrajile si farmecele rele se fac numai noaptea, cand este Luna noua, iar farmecele bune se fac la Luna veche.
Ca sa isi pastreze sanatatea, pana nu demult copiii de la sate obisnuiau ca atunci cand vedeau Luna noua sa isi faca cruce, sa sara de trei ori in sus si sa -zica: «Luna noua, Luna noua, sanatos m-ai gasit, sanatos sa ma lasi!», sau: «Crai nou, crai nou, sanatos m-ai gasit, sanatos sa ma lasi!».
In unele parti din Muntenia strachina cu apa neinceputa pentru descantec se pune pe o fereastra dinspre partea de unde rasare Luna pe cer si este lasata astfel pana cand apare Luna si se reflecta bine in apa si in fundul strachinei. Abia atunci incepe sa se descante.
Momentul cand se face trecerea la Crai nou (Luna noua) nu este favorabil semanaturilor: „nu se seamana legume, ca nu rodesc” (se asteapta pentru aceasta sa treaca cateva zile). Despre «rosirea Lunii», romanii spun ca ii curge sange, si ca aceasta prevesteste o mare nenorocire pentru lume.
Apele si fantanile sunt spurcate in timpul eclipselor totale de Luna, deci nu este bine sa se bea apa in aceste momente (probabil conform unei vechi credinte ca atunci apar pe pamant cele mai infernale fiinte, apa – izvorul indeosebi – fiind agentul maistral de legatura cu celelalte lumi).