Farmecele, supranumite si „facaturi”, „solomonii”, sunt o ramura a magiei negre, pe langa care se intrebuinteaza si buruieni veninoase si otravuri, pentru a provoca rele, boli groaznice si morti cumplite. Desi intre vraji si farmece n-ar fi nicio deosebire, totusi este urmatoarea: Vrajile sunt anumite lucrari raufacatoare, facute de vrajitoare, in tovarasie si contact direct cu diavolul. Farmecele insa sunt niste pregatiri anumite facute de vrajitoare, ale caror lucrari pagubitoare sunt atribuite diavolului, care nu lucreaza prin contact direct, ci obligat de puterea magica a formulei lor, substantelor otravitoare cu care se prepara si a feluritelor obiecte care insotesc farmecele.
In pregatirea farmecelor se intrebuinteaza otravuri din toate regnurile: mineral, argint viu care se vrajes te si se trimite pentru a provoca boala; vegetal, laur, matraguna si alte buruieni otravitoare; animal, creieri de caine sau de pisica turbata s.a. In popor se aude des de fermecarea cutitului ce consta in infigerea unui cutit fermecat in vatra sau dupa usa, care se crede ca se infige in pantecele cutarei femei sau barbat, dupa care acea persoana simte o groaznica durere in mijlocul pantecelui ca si cum i-ar fi infipt cineva un cutit. Durerea aceea grozava se termina adeseori cu moartea. Aceasta insa adeseori a fost boala apendicitei, care nu se vindeca decat prin operatie. Boala aceea necunoscuta, nici ca boala, nici ca leac, a fost pusa de multimea superstitiosilor pe seama punerii cutitului.
Fermecatorii lucreaza adeseori cu mana de mort, tarana de la mormant, funie de la spanzurati, piedica de la picioarele mortilor, s.a. Ori cum s-au facut si se fac, sau cum arata ocultistii ca se fac, credinta in farmece este o superstitie. Raul facut de farmece se crede in popor ca se poate nimici numai prin contra-farmece, sau: desfacut, intors. Si aceasta este o superstitie, ca rau pe rau se da afara si intunericul nu se alunga tot cu intuneric; ci numai cu lumina si apoi, corb la corb nu-si scoate ochii.
In Vechiului Testament s-a interzis cu mare energie farmecele. „Fermecatoarea nu trebuie lasata sa traiasca” (Ies. 22, 18). „Cel ce se indeletniceste cu farmece si cu alte practici superstitioase, este uraciune inaintea lui Dumnezeu” (2 Lege 18, 10-13).
Imparatul Manase, idolatrizat si dedat la feluritele indeletnicirile desarte: descantece, farmece, vorbiri cu morti… a fost aspru pedepsit de Dumnezeu cu caderea in robia babiloneana (2 Parai. 33, 3-14). Dumnezeu prin Proorocul Isaia anunta pieirea Babilonului cufundat in felurite superstitii, intre care se gasea si multimea farmecelor (is. 47, 9-12).
Persoanele care se ocupa cu vrajitoriile si cei care le consulta, sunt un fel de negri apostati; deoarece ei alearga la puterile diavolesti pentru a face rau, in loc de a alerga la Dumnezeu sa infaptuiasca binele, pacea si statornica fericire. Indiferent ca farmecele sunt sau nu operante, ori ca diavolul vine sau nu, vinovatia lor este intreaga, ca si pedeapsa cei asteapta.