Cercetatorul francez Paul Arnold a comunicat specialistilor si apoi a publicat o carte prin care demonstra ca a reusit, sa descifreze grupul de cea 200 de pictograme folosite la scrierea manuscrisului „Codex Peresianus”, scris de catre civilizatia mayasa si detinut de Biblioteca Nationala din Paris.
Descifrand si traducand astfel suficient de apropiat vechiul manuscris mayas, cercetatorul francez s-a aflat in fata unui text ce descria un ritual al modului in care trebuie ajutat sufletul oricarui om decedat, pentru a trece cu bine prin diferitele etape ale continuarii existentei in „lumea de dincolo” a sufletelor. Mai mult decat atat, ajutorul se extindea pana la insasi stimularea si sustinerea fiecarui suflet in reincarnarea sa intr-un micut trup aflat in abdomenul unei femei care ii va fi mama.
Tema continuarii vietii „decedatului” intr-un alt spatiu si a revenirii sufletului sau dupa un anumit timp la o alta intrupare, fiind repetata cu totala convingere de-a lungul intregului text pictografic, l-a facut pe cercetatorul francez sa se exprime la fel de ferm dupa finalizarea remarcabilei sale descifrari:
„Credinta in reintoarcerea ciclica a celor disparuti – careia cercetatorii nu i-au acordat decat un interes foarte scazut si care nu este cunoscuta decat prin rare si scurte aluzii – era pivotul gandirii mayase, era preocuparea primordiala a acestui popor al carui univers se sprijinea pe interdependenta dintre cei vii si cei morti.”
Cercetatorul francez a remarcat apreciativ felul in care au fost prezentate in mod clar cele trei faze specifice ale fiecarui ciclu de reincarnare:
– dupa „marea trecere” in Lumea de Dincolo prin moartea trupului si dupa un anumit timp de stat in „letargie”, sufletul decedatului isi pierde vorbirea, dar isi revine la nivelul de constiinta avut in finalul vietii intrupate; beneficiind in intervalul respectiv de influente divine si pamantene favorabile, in „universul sublunar” unde se afla, urmeaza treptat perioada de „purificare”;

– faza urmatoare consta in patrunderea in Limb, unde se produce transformarea aspectului exterior (pierderea formei trupului omenesc), cu metamorfozarea intr-o „inima spirituala”; aceasta etapa este renasterea in Limb;
– cea de a treia faza, supusa si ea influentelor benefice ale unor fiinte divine, cat si ale chilanului pamantean, are drept scop dirijarea treptata a sufletului – care la un moment dat si-a pierdut memoria – spre revenirea la reincarnare, cu intrarea in organul genitor al unei femei.
De fapt, dupa cum accentua traducatorul, in intregul continut al textului pictografic se evidentia o cunoastere foarte stranie: in Limb, principala preocupare a sufletelor, dorinta lor permanenta, era revenirea la viata intrupata. Acest simtamant era redat printr-o hieroglifa foarte interesanta prin simbolismul ei: un vas continand cenusa (sau tarana) si cateva oase mici a permis ca din acestea sa se ridice niste frunze cu o nervura centrala. Din ceea ce a murit si s-a dezagregat, se naste o alta viata… O admirabila sugerare pictografica, foarte sugestiva, care stimula intelectul, imaginatia, comprimand un sir de cuvinte doar intr-o hieroglifa…