Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
În vara anului 1875, Sir Cecil Edward Denny, inspector la Poliția Canadiană Montană Nord-Vest, a avut parte de o posibilă „alunecare în timp”, un eveniment ieșit din comun, care este fără explicații ştiinţifice. Acest fenomen, așa cum este descris în memoriile sale din 1905, a avut loc lângă râul Oldman din Alberta (Canada), unde Denny a văzut o întreagă tabără indiană dispărând după o furtună bruscă.
Cecil Edward Denny (1850-1928), s-a născut în Hampshire, Anglia. În 1874, a venit în Canada și s-a înrolat în Poliția Canadiană Montană Nord-Vest. A urcat până la gradul de inspector, iar în 1884 a demisionat din poliţie, devenind oficial al Departamentului Federal Indian. În 1905, Denny şi-a publicat memoriile intitulate „Călăreții din câmpie: o reminiscență a zilelor timpurii și emoționante din nord-vest”. În capitolul intitulat „O aventură ciudată”, Denny descrie o experiență pe care a trăit-o în vara anului 1875, pe care astăzi am numi-o „alunecare în timp”.
El călătorea de-a lungul râului Oldman, lângă Lethbridge (Alberta, Canada), la poalele munților din apropiere, pentru a pescui și a vâna căprioare. În jurul prânzului, vremea începu să pară amenințătoare, norii negri adunându-se în nord, iar din când în când se auzea tunetul în depărtare. Denny a decis să caute refugiu în faţa furtunii ameninţătoare. Deodată, el auzi bătaile ritmice îndepărtate ale tobelor, ce proveneau dintr-o tabără indiană din apropiere. Pe măsură ce se apropia de sursa sunetului, furtuna crescut în intensitate. Când Denny ajunse la poiană respectivă, el văzu tabăra indienilor la doar 200 de metri depărtare. Deși era neobișnuit ca locuitorii să-și lase corturile deschise în timpul unei furtuni, Denny încercă să se apropie de un cort pentru a se adăposti. Deodată, un fulger orbitor îl aruncă jos. Când a reușit să se adune și să ridice din nou privirea, tabăra indienilor – inclusiv toți locuitorii săi și caii lor – dispăruse în mod misterios.
Uluit, Denny s-a întors la fort mai târziu în noaptea aceea. Povestea lui a fost însă întâmpinată cu neîncredere și râsete. Refuzând să o accepte ca pe o halucinație, Denny s-a întors la fața locului a doua zi, cu un ghid indian și un interpret. În ciuda faptului că s-au găsit dovezi ale unui loc de tabără vechi, peisajul era ciudat de liniștit, lipsit de orice urme recente de locuire. Ar fi putut rămășițele vechii tabere să fi reînviat cumva pentru el în timpul furtunii? Ar fi putut fi o privire într-un timp trecut, sau poate o iluzie supranaturală manifestată de conștiința lui într-un moment de constrângere extremă?
Imposibilitatea a ceea ce trăise s-a luptat cu mintea lui rațională, lăsându-l blocat multă vreme. În timp ce dovada fizică a experienței sale lipsea, amintirea era la fel de vie ca întotdeauna – o amprentă de neșters asupra psihicului său. Acest incident bizar, care a contestat însăși conceptul de timp, a devenit un eveniment nerezolvat, continuând să-l bântuie pe Denny în singurătatea liniștită a sălbăticiei canadiane.
Narațiunea lui Denny ne lasă să ne gândim: a fost dus el într-un alt timp de o forță inexplicabilă? Ar putea exista o explicație plauzibilă, rațională? Sau a fost acesta un misterios fenomen interdimensional? Ar putea fi posibil ca firele trecutului, prezentului și viitorului să fie țesute mai strâns decât ne-am imaginat vreodată? Până astăzi, incidentul rămâne doar o enigmă…
Sursa: lucrarea „The Riders of the Plains: A Reminiscence of the Early and Exciting Days in the North Wes” / amazon.com