Omul primitiv a atribuit suflet uman si insusiri umane nu numai animalelor, dar si lucrurilor neinsufletite. Aceste obiecte insufletite, care dispun de forte pe care omul le poate invoca si de care poate beneficia, se numesc „fetisi”. Fetisul este de dimensiuni mici astfel incat sa poata fi purtat. In general e o parte din trupul defunctului: unghii, par, fecale, care se insufletesc si primesc forte datorita contactului pe care l-au avut cu sufletul defunctului, dar pot fi si alte obiecte, in special cele care au o forma bizara, de pilda, o bucata de lemn incovoiat in care este sapat un simbol. De asemenea au devenit fetisi instrumentele de munca: ciocanul, nicovala etc., ca si armele de razboi.
Un fetis deosebit de pretuit si adorat de egipteni era toiagul. Ne amintim de toiegele cu care magii egipteni, pe vremea lui Moise, savarseau fapte miraculoase in fata faraonului. Pentru Moise, pentru ierarhii si monahii crestini, toiagul, bastonasul, sceptrul, au devenit simbolul puterii primite de la Dumnezeu.
De fetis e legata notiunea de amuleta sau talisman. Singura deosebire este ca forta de care dispune amuleta sau talismanul este menita doar sa aduca noroc si sa indeparteze influentele malefice. Aici isi au originea talismanele in uz si astazi, cum ar fi potcoava, ca si obiectele purtate la piept, cerceii, bratarile si alte bijuterii ce tin de cochetaria feminina sau masculina.
De la fetis la idol, ca imagine a divinitatii, nu a fost decat un pas. Prima forma de idol nu a fost statuia, ci o gramada de pietre la marginea drumului. Fiecare trecator arunca fetisul sau – o piatra – deasupra pietrelor aruncate de trecatorii dinaintea lui. Mormanul de pietre devenea simbolul unei divinitati care concentra in ea toate fortele fetisilor pusi gramada. In greceste, gramada de pietre se chema herma. De aici probabil vine numele zeului Hermes. Gestul „aducator de noroc” al aruncarii de monede in fantani arteziene sau in alte locuri, poate fi pus in legatura cu gestul primitivilor care a dus la aparitia idolilor.