In mod obisnuit, fierul este considerat simbol al robustetii, al asprimii, al indarjirii, al rigorii excesive si al inflexibilitatii, insusiri pe care de altminteri calitatile fizice ale metalului nu le confirma decat in parte. In traditia biblica, precum si in China antica, fierul este opus aramei sau bronzului, ca un metal vulgar fata de unul nobil, ca apa fata de foc, nordul fata de sud, culoarea neagra fata de cea rosie, yin fata de yang. Epoca fierului este epoca dura, sfarsitul solidificarii ciclice, fata de care cea a aramei sau a bronzului este o etapa premergatoare. Fruntile de fier si din arama ale eroilor mitici, placile din fier si arama ale podului simbolic din legendele chineze exprima aceeasi polaritate.
Lipsa de noblete a acestui metal nu este o notiune constanta: dimpotriva, la multe popoare fierul a avut o valoare sacra, fie ca, avand o origine meteoritica, a fost considerat cazut din cer, fie ca, in cazul originii lui terestre, el confirma datele embriologiei traditionale. Dar simbolismul fierului este ambivalent, asemeni celui al artelor metalurqice: fierul protejeaza impotriva influentelor rele, dar este si cel care le produce, el este agentul principiului activ care modifica substanta inerta, dar si instrumentul satanic al razboiului si al mortii.
Modificarea materiei printr-un instrument ascutit are si ea un aspect pozitiv, deoarece uneltele din fier erau interzise la construirea Templului lui Solomon (Regi 3, 6, 7). In India, lucratul fierului este rezervat divinitatilor secundare. Egiptul antic identifica fierul cu oasele lui Seth, divinitate esentialmente tenebroasa. Dar fierul ii asigura samanului forta si eficacitate. De altminteri, este considerat simbol al fertilitatii sau protector al recoltelor: ambivalenta sa este peste tot legata de lucrul la forja.
Fierul, in conceptia despre lume a dogonilor din Mali, este contrariul simbolic al aramei. El este stapanul umbrei si al noptii in vreme ce arama este in mod esential simbolul luminii si al vietii. Din aceasta cauza, el este un atribut al demiurgului nefast Yurugu, vulpoiul palid, stapanul primului cuvant si al divinatiei, care porunceste noptii, secetei, sterilitatii, dezordinii, impuritatii mortii. Dar cel de-al doilea demiurg, Nommo, binefacator si calauza a omenirii, stapanul absolut al cerului, apei, al sufletelor, al fecunditatii limiteaza actiunile dezordonate ale demiurgului Yurugu. Omul nu este supus dualitatii acestor forte antagonice, si fierarul creat de Nommo isi poate supune fierul pentru a face din el sapaliga, baza agriculturii, si armele de vanatoare si de razboi. Din Yurugu si-a facut un prieten tainic de care femeia se teme, dar de pe urma caruia omul stie sa traga foloase. Vulpoiul palid sau inlocuitorul lui, sacalul, este animalul divinatoriu cel mai mult folosit de dogoni, popor la care fierarul adesea cumuleaza si functiile de prezicator.
La populatiile watchaga (bantu hamitizati din Kilimandjaro), femeile poarta coliere si bratari din fier care ajuta la procreare si la vindecarea copiilor bolnavi. In ce-i priveste pe tivi (populatie din Nigeria de Nord), la ei fierul asigura relatia dintre vii si morti.