Emanuel Swedenborg (1688-1772) a fost cel mai mare filozof suedez al tuturor timpurilor. El a fost renumit in zilele sale si s-a facut respectat datorita contributiilor sale in diverse domenii ale stiintelor naturale. Scrierile sale au fost nu numai de natura filozofica, ci si in domenii ca anatomia, fiziologia si psihologia. Spre sfarsitul vietii sale, el a avut o „criza religioasa” si a început sa povesteasca experientele sale care le-a avut cu diferite entitati spirituale.
Ce se intampla cand circulatia si respiratia se opresc?
Ultimile sale lucrari din viata sunt pline de descrieri amanuntite despre viata de dupa moarte. E uimitor cum experientele filozofului suedez sunt foarte asemanatoare cu cei care au trait stari de moarte clinica. De exemplu, Swedenborg descrie cum functiile respiratiei si circulatiei inceteaza:
„Omul atunci nu e mort, dar el este separat de trupul sau pe care-l folosea in lume. Omul, atunci cand moare, doar trece dintr-o lume in alta”.
Ingerii intreaba pe cel muribund: „Esti pregatit sa mori?”
Swedenborg pretinde ca el insusi a experimentat fazele initiale ale mortii si starile de extracorporalizare:

„Eram intr-o stare totala de insensibilitate a corpului, si astfel eram aproape intr-o stare de moarte; totusi, viata interioara si mintea erau functionale, astfel ca puteam percepe si retine in memorie toate lucrurile care s-au intamplat.”
In timpul acestei experiente, Swedenborg se intalni cu diverse entitati pe care el le-a identificat ca fiind ingeri. Acestia l-au intrebat daca e pregatit sa moara. Comunicarea dintre Swedenborg si aceste spirite nu este una verbala, ci numai o comunicare la nivel de ganduri:
„Spiritele comunica unele cu altele prin limbaj universal (…) Fiecare om, imediat dupa moarte, comunica cu acest limbaj universal, ce este specific spiritului sau”.
Comunicarea unui inger sau a unui spirit cu un om nu este auzita de ceilalti de langa el, ci doar de muribund; motivul este acelasi: comunicarea are loc prin intermediul gandurilor.
Persoana care tocmai a murit nu-si da seama de acest lucru, intrucat el se afla intr-un trup care se aseamana cu trupul sau fizic:
„Persoana, dupa ce a murit, crede ca se afla inca in aceasta lume. Mai apoi, el isi doreste sa afle ce este paradisul si ce este iadul”.
Perceptiile, gandurile si memoriile celui mort sunt mult mai perfecte decat in timpul vietii sale, iar timpul si spatiul nu mai constituie obstacole pentru el, cum era in timpul vietii.
Muribundul se poate intalni cu spiritele celor morti inaintea lui, pe care i-a cunoscut in timpul vietii. Ei se afla acolo pentru a-l ajuta sa treaca in lumea de dincolo:
„Spiritul unui om plecat recent din această lume fizica este recunoscut de prietenii sai care ii vor spune despre statutul de viata eterna”.
Viata trecuta a muribundului ii apare ca o viziune. El isi aminteste fiecare detaliu din trecut; nu exista nicio posibilitate de a minti sau de a ascunde ceva:
„Memoria interioara are toate lucrurile inregistrate in ea (orice gand, vorba sau fapta): de la nastere si pana la moarte. Omul are cu el memoria tuturor acestor lucruri, pe care o ia cu el in alta viata. Tot ce a vorbit si facut este adus in fata ingerilor…si nimic nu este de ascuns.”
Swedenborg mai descrie totodata si „lumina Domnului”, care patrunde in viata de apoi. Este o lumina de o stralucire inexplicabila, o lumina a adevarului si a intelegerii.