Fizica cuantica ne invata ca, daca aruncam o moneda, aceasta cade fie cu o parte, fie cu cealalta in sus, dar niciodata cu amandoua partile in acelasi timp. Pentru fiecare posibilitate statistica exista un univers paralel in care acel potential anume devine realitate de fapt. Astfel, intr-un univers moneda cade cu capul in sus, dar in celalalt cade cu pajura in sus – insa dumneavoastra ocupati ambele universuri, observand rezultatul! Existati in ambele universuri deodata, totusi intre cele doua nu exista nicio punte ontologica directa: lumile complementare raman ascunse una alteia.
Existenta dumneavoastra se desfasoara simultan in toate universurile paralele. In unul puteti fi foarte bolnavi, in altul puteti fi sanatosi. Concentrandu-va asupra universului sanatos (reprogramandu-va pentru o frecventa diferita) initiati restabilirea sanatatii. Deseori, atunci cand suntem bolnavi, avem ganduri la plenitudine si sanatate, iar cand suntem sanatosi, ganduri despre boala; acestea pot fi tocmai ca rezultat al faptului ca suntem constienti de existenta universurilor (frecventelor) paralele. Toate posibilitatile de viitor si de trecut sunt concurentiale – timpul nu este un rau care curge pe langa punctul nostru de observatie si din care, de la orice cot al lui, vedem doar o fractiune, ci este mai degraba un ocean imens pe care il putem cuprinde intr-o privire. Daca suntem „prinsi” in trecut, trecutul va domina si va modela perspectiva noastra despre viitor, dar cheia schimbarii viitorului este schimbarea perceptiei prezentului.
Nu exista moarte. Exista numai o deplasare a constiintei. Pentru ca doar schimbarea este cea care ne conduce, singurul nostru inamic este propriul nostru ego (mecanismele noastre de aparare). Am descoperit inamicul si acesta suntem noi.
Ori de cate ori se face o observatie se creeaza universuri paralele. Fizicianul Fred Alan Wolf, specialist in fizica cuantica, a scris in cartea sa „Universul paralel” urmatoarele:
„Exista cumva, in paralel, mai multi „tu” si mai multi „eu”, in acelasi spatiu si timp in care traim noi, dar in mod normal nevazuti sau neperceputi de noi. In aceste universuri, alegerile si deciziile se iau in aceeasi clipa in care alegeti sau decideti. Doar rezultatele sunt diferite, ducand la existenta unor lumi diferite, dar similare”.
Universurile paralele sunt prevazute atat de teoria cuantica, cat si de teoria relativitatii a lui Einstein. Teoria relativitatii generale prevede si existenta gaurilor negre, pe care fizicienii Stephen Hawking si Kip Thorne le presupun a fi punti intre universurile paralele. In lumina demonstratiei lui Einstein potrivit careia spatiul, timpul si materia sunt dependente intre ele, incheierea argumentatiei se poate face cu rigurozitatea unui silogism: universurile paralele pot si trebuie sa fie accesate, deoarece sunt potrivite fiintelor care viseaza sa fie capitanii propriilor suflete.

Daca undele cuantice sunt de fapt mediul gandirii, nu pot ele calatori in afara sau inauntru, trecand prin cea mai apropiata gaura neagra intr-un univers paralel care poate exista in trecutul sau in viitorul nostru? Sigur, daca gandurile ar avea viteze superluminice si ar fi purtate de undele cuantice, ar putea calatori pana la marginea Universului si inapoi aproape instantaneu. Semnalele care ar calatori atat de repede ar fi „reflectate” inapoi in timp.
Un corolar al modelului universurilor paralele este acela ca anumite stari pot sa apara ca urmare a incapacitatii pacientului de a ramane in acelasi univers paralel. O asemenea instabilitate dimensionala ar putea fi usor raspunzatoare de tulburarile personalitatii multiple, OZN-uri, schizofrenie si alte forme de psihoze. Dezorientarea care ar aparea in urma trecerii involuntare de la o lume la alta ar fi evident traumatizanta chiar si pentru psihicul cel mai robust.
Aparitia spontana si disparitia OZN-urilor isi gaseste de asemenea explicatie in modelul universurilor paralele, care justifica sosirea si plecarea lor brusca prin comutarea instantanee intre lumi. Wolf mai afirma: „Astfel, mintile noastre sunt acordate sau pot fi acordate la dimensiuni multiple, la realitati multiple. Mintea in care asocierile sunt libere este capabila sa treaca de barierele timpului, percepand viitorul si reconsiderand trecutul. Mintile noastre sunt masini ale timpului, capabile sa perceapa curgerea undelor posibilitatilor atat din trecut, cat si din viitor. Dupa parerea mea, n-ar fi posibila niciun fel de existenta fara aceasta forma inalta de realitate cuantica”.