Urmatoarea descriere a fost compilata pe baza unor fragmente de tablite antice datand probabil din al treilea mileniu inainte de Cristos, descoperite in Irak la sfarsitul secolului al XIX-lea:
El a trecut-o de prima poarta si i-a redat acoperamantul trupului ei.El a trecut-o de a doua poarta si i-a redat bratarile mainilor si picioarelor.El a trecut-o de a treia poarta si i-a redat cingatoarea taliei.El a trecut-o de a patra poarta si i-a redat ornamentele sanilor.El a trecut-o de a cincea poarta si i-a redat colierul gatului.El a trecut-o de a sasea poarta si i-a redat cerceii urechilor.El a trecut-o de a saptea poarta si i-a redat marea coroana a capului.
Chiar si astazi, copiilor li se aminteste de aceste daruri in povestea Frumoasa din padurea adormita. Spiritul uman reactioneaza cu forta si caldura la auzul acestei povesti, resimtind-o ca adevarata intr-un sens profund.
Dar pentru a intelege continutul ezoteric al Frumoasei adormite este necesar sa ne inversam oarecum modul de a gandi. Povestea spune ca, la petrecerea care celebra nasterea printesei, sase ursitoare i-au oferit daruri care s-o ajute sa aiba o viata fericita si implinita. Cea de-a saptea ursitoare, care il reprezinta pe Saturn sau Satan, spiritul materialismului, arunca blestemul mortii asupra copilei, dar aceasta este apoi inlocuita printr-un somn indelungat. Cele sapte ursitoare sunt, desigur, cei sapte zei ai sferelor ceresti.
Elementul inversat, cu susul in jos, din aceasta poveste este acela ca somnul de moarte, fara vise, in care este aruncata printesa in urma blestemului reprezinta de fapt viata de aici, de pe Pamant. Cu alte cuvinte, din cauza interventiei lui Satan, oamenii isi pierd treptat constiinta — si in cele din urma orice amintire — vietii lor petrecute in mijlocul ierarhiilor ceresti: „Nasterea noastra nu e decat somn si uitare.” Astfel, in aceasta poveste, petrecerea de la inceput trebuie inteleasa ca avand loc in lumea spiritelor; abia atunci cand adoarme, printesa devine vie in planul material. Iar cand se trezeste, moare!