Fulgerul simbolizeaza scanteia vietii si energia fertila. Puterea acestui foc ceresc este imensa si iuteala lui de temut; poate fi binefacator sau nefast, fara sa existe vreo diferenta anume. Cuvantul din ebraica e tradus prin fulger sau lumina in istorisirea genezei. Fulgerul e comparat cu ejacularea spermei, el simbolizeaza actiunea virila a celui ce e Dumnezeu in creatie. Mitologia australienilor de bastina exprima si mai limpede sensul acesta, afirmand ca fulgerul este un penis ce se mareste. Dupa un alt mit studiat de Geza Roheim fulgerul si rombul reprezinta penisul in erectie al fiului care va fi ucis de tatal sau, tunetul.
Un sens ideatic vom afla in Psalmul 29, 9 unde glasul Domnului face cerboaicele sa nasca. Cand Dumnezeu vorbeste poporului, el este inconjurat de bubuit de tunet si de lumina fulgerelor (Exodul, 19, 16-18). In Biblie, Dumnezeu e un zeu al trasnetului si al focului. In Iov, fulgerul este unealta pe care o foloseste Dumnezeu (37, 3-4, 11-13). In Plangerile lui Eremia (1, 12-13), Dumnezeu care a facut lumea e prezentat ca Dumnezeul tunetului si al fulgerelor; Psalmul 77 (18-19) evoca in egala masura tunetul si fulgerele. In ipostaza lui originara, primitiva, Elohim este zeul trasnetului. Cand se arata Dumnezeu, fata ii stralucea ca fulgerul (Daniel, 10, 6); mainile lui, asa cum citim in Iov (36, 32), tin fulgerele si le indreapta asupra potrivnicilor lui.
Tema aceasta este preluata din vechile traditii babiloniene. Si la greci, Zeus este zeul trasnetului. Pe plan spiritual, fulgerul naste o lumina launtrica, obligandu-l pe cel in cauza sa inchida ochii, sa se reculeaga deci. Fulgerul il insemneaza, lasa o urma care ramane intiparita pe omul tintit de el, intr-un sens cuprins in Iov „a tras asupra mea ca intr-o tinta” (16, 12).
Fulgerul este un semn al puterii si al fortei care se manifesta cu o energie datatoare de echilibru (Iov, 37,14-18).Tot asa, in traditiile africane, unde, asemenea tunetului, fulgerul reprezinta intotdeauna un atribut al Zeului suprem uranian. Dupa un mit al pigmeilor, el este instrumentul – falusul divin – care apare in hierogamia primordiala cer-pamant, care nu poate sa nu ne aminteasca de mitologiile indo-europene (fulgerul, arma zeului Indra). La pigmei, de asemenea, el este arma cu care zeul uranian pedepseste adulterul.
Pe un plan aproape universal, fulgerul e legat de ploaie, ca saminta a cerului; impreuna formeaza cele doua fete ale aceluiasi simbol bazat pe dualitatea apa-foc, in acceptia ei fertilizatoare, pozitiva sau negativa.
Mai reprezinta si pedeapsa cerului care duce omenirea la pieire cu ajutorul focului sau al ploilor torentiale carora le urmeaza potopul. Legatura simbolica dintre fulger si fecunditate apare frecvent in gandirea orientala, cum ne demonstreaza si aceasta invocatie taoista: „ca trasnetul, puternic si de neinvins, despica norul ca sa-l preschimbe-n apa, sa elibereze tot el si laptele din sanii acestei femei insarcinate, ajutand-o grabnic sa nasca”.

In timpurile stravechi, soarele roditor lua in Peru infatisarea fulgerului cu care era confundat si care, la randul sau se intruchipa intr-un sarpe, de obicei bicefal.