Asemanari cu activitatea oculta
Intreaga serie Harry Potter este plina de aluzii la ocultism. Gravitatea acestui fapt este de obicei banalizata de fanii scriitoarei Rowling. Ei pretind ca Rowling creeaza o lume imaginara”, asa cum au creat la randul lor J.R.R., Tolkein si C.S. Lewis in cartile lor, si, prin urmare, ei nu vad de ce s-ar face atata valva si ca n-ar trebui data prea mare importanta prezentei vrajitoarelor si altele asemanatoare. Din pacate, lumea autoarei este departe de a fi imaginara; ea urmareste indeaproape activitatea oculta contemporana.
Toata activitatea vrajitoreasca a lui Harry din cartile lui Rowling are un corespondent in viata reala. Sa incepem prin a ne uita la programul scolii Hogwarts. Este un program de 7 ani care seamana foarte bine cu invatatura oferita de Ordo Anno Mundi (OAM), o grupare oculta din Londra care venereaza serpii. Ca si scoala Hogwarts, cei de la OAM ofera un program de instruire de 7 ani. Programa de la OAM include si un curs despre „vechile rune”. In volumul „Prizonier la Azkaban”, H.P. este initiat in „studiul vechilor rune”. Gruparea OAM are si cursuri despre ghicire, clarviziune si divinatie pentru studentii din primul an. In „Prizonier la Azkaban” lui H.P. i se spune in clasa „vom invata metodele de baza ale divinatiei anul acesta”. Cei de la OAM mai au si un curs despre „transformarea in animale si despre varcolaci”. La scoala Hogwarts, lui H.P. i se spune de asemenea „transformarea este una dintre vrajile cele mai complexe si mai periculoase pe care le veti invata”. Si am putea continua usor si cu alte asemenea comparatii. Alte activitati oculte mentionate de Rowling sunt: astrologia, vrajile, necromantia, stiinta plantelor, licori magice, duhuri familiare (spiritism in care sunt invocate rude), talismane, piromantie, numerologie, chiromantie si altele asemenea. Rowling nu creeaza noi tipuri de vrajitorie „imaginara”, ci ne prezinta practici aparute in vechime si care continua sa fie folosite in ocultismul contemporan. Ea insasi recunoaste ca a cercetat si a studiat practicile oculte ca sa-si faca povestea credibila.
Admiratorii scriitoarei ar putea considera cuvintele magice si fara sens introduse de ea – „Alohohora! Expelliarmus! Rictusempra! Finite Incantatem!” – ca fiind o dovada de abordare fantezista si excentrica a vrajitoriei, insa aceste cateva nostime introduceri in povestea sa sunt doar niste schimbari nesemnificative in vrajitoria actuala pe care o descrie. In multe alte epistole, ea descrie practicile vrajitoresti fara sa schimbe nimic. Procedeaza la fel cand scrie despre „mana gloriei” care apare in „camera secretelor’: „Ah, mana gloriei! Pune-i o lumanare si va da lumina doar celui care o poarta! Prietena cea mai buna a hotilor si a borfasilor”. 0 astfel de infioratoare „mana a gloriei” exista cu adevarat in traditia oculta. E vorba de mana unui criminal ce fusese spanzurat. Ea fusese taiata, golita de sange, pusa la sare si conservata. Lumanari (facute din grasimea altui criminal si cu fitil facut din parul sau) erau puse intre degete inainte ca un talhar sa intre in casa victimei. Se spune ca mana aceasta are insusiri magice, de protectie si avertizare pentru hot.
Rowling mai descrie si practica ghicirii in globul de cristal cu aceeasi acuratete si foarte putina imaginatie. Profesorul de divinatie de la Hogwarts le spune copiilor: „Ghicitul in globul de cristal este o arta extrem de rafinata. Vom incepe cu relaxarea mintii si a ochilor ca sa ne limpezim ochiul interior si supraconstiinta”. Aceasta este o descriere exacta a practicii ghicitorilor. Ea este folosita pentru a intra in transa si pentru a lua astfel legatura cu lumea spirituala intr-o incercare de aflare a viitorului. Cea mai infioratoare practica oculta descrisa se afla in volumul IV, cand Harry este rapit printr-o vraja si dus intr-un cimitir unde este descris un ritual satanic in cele mai groaznice amanunte. Cu toate ca aceasta descriere nu urmareste poate cu exactitate ritualurile cunoscute, elementele clasice sunt prezente: sacrificiul uman, automutilarea si alte elemente specifice satanismului, inclusiv un „atomey” (un pumnal ascutit, cu doua taisuri, folosit la sacrificiu).
Pagini populate cu vrajitori

De asemenea pot fi intalnite in cartile lui Rowling multe personaje binecunoscute in ocultism. De exemplu, Nicholas Flanel si sotia sa Perenelle sunt mentionati. Acestia au fost niste ocultisti care au trait in secolul XIII. Nicholas Flanel a practicat alchimia si a devenit celebru ca si creator al „pietrei filosofale” (Cartea autoarei J.K. Rowling a avut la inceput titlul „Harry Potter si piatra filosofala” atunci cand a fost publicata in Anglia.Titlul a fost modificat in „Harry Potter si piatra vrajitorului” de Scholastic Books, Inc., care este editorul american al cartii). Piatra trebuia sa transforme orice substanta in aur si sa produca elixirul vietii care facea pe oricine nemuritor. Rowling e lipsita de imaginatie atunci cand introduce personajele Nicholas Flanel si sotia sa in carte impreuna cu insasi „piatra filosofala”. In mod identic sunt mentionati Adalbert – un episcop de Canterbury din secolul VIII, condamnat la moarte pentru vrajitorie (prezentat, fireste, intr-o perspectiva pozitiva de catre autoare); si Paracelsus, un alchimist elvetian.
Un personaj din cartile doamnei Rowling care ar trebui sa dea serios de gandit cititorilor crestini este „Cassandra Vlabatsky”. In mod persuasiv, Richard Abanes arata ca acest personaj este numit astfel dupa renumita Helena P. Blavatsky, al carei nume este rearanjat pentru a masca mentionarea fatisa (Rowling foloseste o anagrama identica atunci cand unul din pseudonimele lui Voldemorteste introdus sub forma anagramei „Tom Marvolo Riddle”. Acest pseudonim este elucidat atunci cand literele sunt rearanjate sub forma „Eu sunt Lord Voldemort”). H.P. Blavatsky a trait in secolul XIX si este fondatoarea Societatii Teosofice al carei scop era „sa se opuna materialismului stiintific si oricarei forme de teologie dogmatica, in special cea crestina pe care conducatorii societatii o privesc ca fiind extrem de periculoasa”.  Blavatsky s-a autocaracterizat si a fost descrisa de discipoli si colaboratori ca fiind posedata de catre „cineva”, si mai mult decat atat, a scris in termeni foarte clari ca „Satan, sarpele din Geneza, este adevaratul creator si binefacator, Tatal lumii spirituale”.
Personajele pagane
De asemenea, Rowling introduce multe personaje pagane si mitologice foarte cunoscute, folosindu-le numele pentru personajele sale, cum ar fi: Minerva (zeita romana), Argus (uriasul cu 1000 de ochi din mitologia greaca), Circe (vrajitoarea din Odiseea) si Cliodna (zeita druida/certica inca venerata de catre neopaganii moderni).
Rowling nu creeaza o a „doua lume” cum ar fi cea creata de Tolkein in centrul pamantului, ci mai degraba „o lume paralela”, una care urmareste indeaproape activitatea oculta contemporana. De fapt, dupa cum afirma R. Abanes: „Intelegerea deplina a doamnei Rowling in ce priveste mecanismul ocult este atat de evidenta in cartile sale incat in timpul unei emisiuni de radio in direct, o persoana care se declara a fi „vrajitor” (un practicant al magiei) (Abanes foloseste intentionat cuvantul „Magick” – magie pentru a evidentia asemanarea dintre magia folosita de Harry Potter si cea practicata de Aleister Crowley, intemeietorul satanismui), o intreaba entuziasmat pe autoare daca a fost ea insasi membra a Asociatiei Vrajitorilor (Wicca). Cand Rowling a raspuns negativ, interlocutorul a fost socat si a replicat: „Ei bine, v-ati facut temele destul de bine”. Acest interlocutor a continuat sa-si exprime admiratia pentru seria Harry Potter, nu numai pentru ca prezinta atat de multe practici oculte, ci si pentru faptul ca prezentarea magiei intr-o lumina favorabila a ajutat-o pe fiica sa sa se obisnuiasca cu propriile sale practici de vrajitor si magician”.