Moartea este poarta vietii. Corpul nu-i decat un vesmant organic al spiritului, el trece, se schimba; se dezagrega, dar spiritul continua sa existe. Dupa ansamblul faptelor observate, atat de numeroase, de precise, de concordante, se pot trage urmatoarele concluzii cu privire la moarte:
1) Fiintele umane decedate mai exista inca si dupa descompunerea, disparitia organismului material.
2) Ele sunt alcatuite din substante invizibile, intangibile, pe care ochii nostri nu le percep, mainile noastre nu le pot atinge, simturile noastre nu le pot distinge in conditiile obisnuite.
3) In general, mortii nu se manifesta. Modul lor de existenta este cu totul diferit de al nostru. Dar ei actioneaza uneori asupra spiritului nostru si, in anumite circumstante, pot dovedi supravietuirea lor.
4) Actionand asupra spiritului nostru si prin aceasta asupra creierului nostru, ei sunt vazuti si perceputi de noi sub anumite forme; ii vedem asa cum i-am cunoscut, cu vesmintele lor, cu alura lor, cu personalitatea lor. Ochiul nostru interior este cel care ii vede. Este o perceptie de la suflet la suflet.
5) Acestea nu sunt halucinatii, viziuni imaginare. Sunt realitati. Fiinta inivizibila devine vizibila.

6) Cei decedati pot de asemenea sa se manifeste sub forme obiective.
7) Intr-un mare numar de cazuri, aparitiile defunctilor nu sunt intentionate. Cel mort nu actioneaza anume asupra celui care-l vede, ci isi continua vag anumite obiceiuri pe care le-a avut in viata, rataceste prin locurile unde a trait, sau nu departe de locul unde a fost ingropat. Dar sa nu uitam ca acestea sunt aprecierile noastre umane si ca distanta nu conteaza pentru un spirit. De la ele emana unde subtile, care atingand persoana cu al carei creier sunt in armonie, aceasta le transforma in imagini.
8 ) Aparitiile si manifestarile sunt relativ frecvente in orele care urmeaza imediat decesului. Numarul lor incepe sa se diminueze cu fiecare zi ce trece, si devin tot mai rare pe masura ce se indeparteaza in timp momentul mortii.
9) Spiritele celor decedati pastreaza multa vreme mentalitatea terestra. Cei credinciosi cer adesea sa li se faca slujbe, sa se spuna rugaciuni pentru ei.
Nu exista o ruptura intre aceasta viata si cealalta, intre ele exista o continuitate. Personalitatea ramane aceeasi si dupa moarte, pentru un anumit timp, desi bunurile materiale nemaiexistand, suferintele fizice si infirmitatile fiind suprimate, starea in care se afla cel desprins de existenta terestra este total diferita. Dar, in general, sunt destul de numeroase cazurile cand, pentru mai putina sau mai multa vreme, defunctul nu intelege situatia in care se gaseste.
Apoi, spiritul lipsit de trup incepe sa-si exerseze noile insusiri in eter, descopera imensitatea. El nu mai este inchis in spatiul nostru, traieste intr-o alta dimensiune. Nu mai poate decat cu greu comunica cu cei in viata; pentru aceasta trebuie sa intre in sfera noastra de activitate, sa patrunda in creierele noastre, sa se „materializeze”, ca sa zicem asa, sa se exprime prin mijloace mecanice.