Traim intr-o lume ciudata, in care apar tot felul de noi teorii si conspiratii. Sau totul face parte dintr-un plan menit ca sa distorsioneze adevarul si sa tina lumea in umbra? Daca pana in anii 1650-1700, in Europa, Biserica Catolica si crestinismul era cea suverana si puternica, incepand de atunci si pana in prezent se pare ca raporturile de forte s-au schimbat si francmasoneria si alte forte oculte au luat puterea in lume. Caci altfel nu-mi explic de ce in ultimii 300 de ani au aparut teze care au criticat si chiar negat crestinismul; dar, in ultima perioada se pare ca atacurile impotriva crestinismului s-au inmultit intr-un ritm fara precedent.
In aceeasi linie se inscrie si cartile lui Acharya S., o autoare oculta ce cauta senzationalul si care doreste „sa dezvaluie secretele crestinismului”. Unul din romanele sale (nu, n-am gresit cand am spus „roman”, pentru ca o sa vedeti ca ceea ce afirma e doar o fantezie, nu lucruri stiintifice) se numeste „Iisus si Soarele de-a lungul istoriei”. In carte se afirma nici mai mult nici mai putin decat ca Iisus n-a existat niciodata si El de fapt ar fi „zeul Soare” sau semnul astrologic al Pestilor.
Ideile teozofice a lui Madame Blavatsky, regasite si la Acharya
Desi autoarea afirma ca in aceasta carte sunt ideile ei originale, totusi, o citire atenta a cartii releva faptul ca Acharya S. promoveaza ideile teozofiei si ale fondatoarei sale, Madame Blavatsky, a carei obiectiv il constituie raspandirea ideilor ezoterice si francmasonice. In revista teozofica a lui Madame Blavatsky „Lucifer Magazine”, de acum 80 de ani se spunea:
„Teozofistii – cei care inteleg mesajul ascuns al persoanelor mesianice si al cristosilor – stiu faptul ca nu exista „sfarsitul lumii”, ci terminarea unei ere. Ca de exemplu, incheierea unui ciclu care acum se apropie repede, un ciclu mesianic al unui om legat de era Pestilor. Este un ciclu istoric, nu foarte lung, dar foarte ocult, ce dureaza 2.155 de ani. S-a intamplat in anul 2410 i.Hr., atunci cand s-a intrat in era Berbecului, si apoi in 255 i.Hr., cand s-a intrat in era Pestilor. Cand se va intra in era Varsatorului, omenirea va avea parte de o mare schimbare”.
Aceste principii teozofice au fost adoptate si de catre francmasonerie in urmatorii ani. In lucrarea francmasonica „Intelesul francmasoneriei”, W.L Wimherst arata faptul ca francmasoneria reprezinta modalitatea prin care vom intra in noua era a Varsatorului si cu ajutorul careia ezoterismul se va raspandi in lume.
„In aceasta noua era a Varsatorului, atunci cand multe persoane individuale sau grupuri lucreaza in diferite modalitati pentru a restaura misterele, un numar mare de aspiranti incep sa recunoasca in francmasonerie un vehicul pentru a obtine acest lucru”.
Manly Palmer Hall (1901-1990), un francmason de gradul 33, a promovat acelasi punct de vedere in revista „Lucifer Magazine”, adaugand faptul ca Iisus este Soarele.

„In timpul erei Pestilor, pestele era simbolul divinitatii, iar ‘Fiul Soarelui’ (Iisus) hranea multimea doar cu doi pesti. Varsatorul este semnul celui care poarta apa, sau omul cu ulciorul de apa mentionat in Noul Testament”.
Astfel, sustinand faptul ca Iisus reprezinta era Pestilor sau Soarele, si faptul ca noi intram in era Varsatorului, Acharya S. vrea sa restaureze esoterismul. Iata ce sustine ea:
„Dar viitorul se intampla acum, iar inselaciunile sunt dezvaluite. Acum intram intr-o noua era; era la care se refera povestea biblica este cea a Pestilor, si, prin viclenie si duplicitate, prin coercitie si crima, zeul-peste Iisus a fost cu noi, dar acum era se sfarseste, iar timpul sau s-a sfarsit. Asa cum a spus Hancock: ‘Traim pe un pamant al nimanui, la sfarsitul erei Pestilor si inceputul erei Varsatorului. Traditional, aceste treceri dintre ere au fost vazute ca de rau augur’. Intr-adevar, de rau augur, dar realizand adevarul din spatele conspiratiei crestine, omenirea poate spera sa realizeze o lume mai buna”.
Interesant e faptul ca aceleasi idei le intalnim cu 75 de ani mai devreme, fiind expuse de fosta presedinte a Societatii Teozofice, Annie Besant:
„Atunci cand am intrat in era Pestilor, era natural ca biserica crestina de la inceputuri sa-si adauge simbolul pestelui in simbologia sa. Cand vom intra in era Varsatorului, putem spera ca vom pune capat tuturor influentelor din ciclul trecut, cel al tiraniei, sclaviei si razboiului. Este una dintre cele mai mari epoci de tranzitie”.
Alice A. Bailey, discipola a lui Madame Blavatsky, afirma si ea:
„O noua era vine: noi idealuri, o noua civilizatie, noi moduri de viata si de educatie, o noua religie si un nou guvern: toate vor veni si nimic nu le vor putea opri”.
Iisus = zeul Krishna…asa crede Madame Blavatsky, dar si Acharya S.
Acharya S. sustine, in alta carte de-a ei, ca Iisus Hristos n-a existat niciodata, el fiind o „copie fidela” a zeului hindus Krishna. Dar, acelasi lucru il sustinea si Madame Blavatsky acumk 100 de ani. Iata in continuare si un paralelism intre afirmatiile lui Madame Blavatsky si cele din opera lui Acharya S.:
Madame Blavatsky: „Mama lui Krishna era Devaki sau Devanagui, o virgina imaculata”.Acharya S.: „Krishna a fost nascut din virgina Devaki”.
Madame Blavatsky: „El era cea a doua persoana a Trimurti (Trinitatii)”.Acharya S.: „El era cea de a doua persoana a Trinitatii”.
Madame Blavatsky: „Krishna a fost prigonit de Kansa, tiranul din Madura, dar a scapat miraculos. Sperand sa ucida copilul, tiranul a macelarit o mie de copii inocenti de sex masculin”.Acharya S.: „El a fost prigonit de un tiran care a ordonat uciderea a o mie de copii”.
Madame Blavatsky: „Krishna a produs miracole, i-a vindecat pe cei ologi si orbi, i-a inviat pe cei morti”.Acharya S.: „El a facut miracole, a inviat pe morti, i-a vindecat pe leprosi, pe cei surzi si pe cei orbi”.
Opera teozofica a lui Madame Blavatsky = apologia Satanei
Si mai sunt si multe alte fragmente, demonstrandu-se astfel faptul ca autoarea Acharya S. s-a inspirat mult din opera lui Madame Blavatsky. Pentru cei care nu stiu, Madame Blavatsky este cea care sustinea ca Satana este adevaratul Dumnezeu al Universului:
„In antichitate si in realitate, Lucifer sau Luciferus este numele entitatii angelice care prezideaza lumina adevarului. Lucifer este lumina divina si terestra, Sfantul Duh si Satana fiind unul si acelasi lucru. Si acum e dovedit faptul ca Satana sau Dragonul Rosu, si Lucifer, „purtatorul de lumina” se afla in noi, in mintea noastra; este eliberatorul nostru inteligent si mantuitorul atractiilor noastre animalice. Fara acest principiu, noi n-am fi altceva decat animale.
Diavolul este numit acum intunericul, desi in Biblie lui i se spune ‘Fiul lui Dumnezeu’ si steaua luminoasa a diminetii. El a fost transformat de Biserica in Lucifer sau Satana, pentru ca e mai mare si mai vechi decat Iehova”.
Asadar, Acharya S. nu face altceva decat sa continue promovarea ideilor oculte si sataniste ale lui Madame Blavatsky, idei care au fost preluate si de organizatiile francmasonice.
Ideile ridicole a lui Acharya S. precum ca Iisus ar fi insusi Soarele
Sa vedem in continuare cateva idei din cartea „Iisus si Soarele de-a lungul istoriei” a lui Acharya S., din care veti putea afla pana unde poate duce minciunile sataniste pe care ea le promoveaza.
„Ca Iisus este de fapt Soarele se poate vedea din Biblie, Ioan 8:12: ‘Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicand: ‘Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii’”.
Absolut ridicole ideile d-nei Acharya. Iisus a fost un om in carne si oase, nu un soare. Chiar din Evanghelia dupa Ioan se poate deduc asta: „Iisus le-a vorbit”. Ati auzit vreodata vreun Soare vorbind? Buna gluma. Atunci cand Iisus se refera la El ca la lumina, acest lucru este o metafora, Iisus dorind sa spuna ca doreste sa-i scoata pe oameni din intunericul ignorantei si a pacatelor. Lumina pe care Iisus o ofera oamenilor este mantuirea; Iisus ofera viata eterna, in sensul in care sufletele noastre vor fi alaturi de Dumnezeu pentru totdeauna.
Intr-un pasaj mai jos din aceeasi Evanghelie dupa Ioan, Iisus explica ca El desi este lumina (adica ofera lumina vietii – mantuirea), totusi El este in acelasi timp si om: „Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt” (Ioan 9:5). Dar Iisus se mai refera la El ca fiind si apa (Ioan 7:37 – ‘Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea’) si paine (Ioan 6:35 – ‘Si Iisus le-a zis: Eu sunt painea vietii). Mergand pe aceeasi logica a d-nei Acharya, de ce n-ar fi Iisus si zeul apei sau zeul painii? Cred ca oricine cu o minima logica teologica isi da seama ca toate acestea (‘Eu sunt lumina’, ‘Eu sunt apa’, ‘Eu sunt painea’) nu sunt decat niste figuri de stil, pentru ca Iisus sa poata transmite mai usor mesajul sau catre omenire.
Tot aceeasi d-na Acharya S. ne mai spune:
„Rolul lui Iisus ca ‘lumina a lumii’ si Soare este lamurit in Matei 17:2: ‘Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina’„.
In primul rand, sa vedem ce se spune cu un verset inainte: „Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte”. Dar oamenii pot lua dupa dansii alti oameni; un Soare nu poate lua cu dansul doi oameni! Dar, pentru a intelege contextul mai larg, sa vedem ce se spune capitolul 17:1-8:
1. Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte.2. Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina.3. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El.4. Si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una.5. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L”.6. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte.7. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingandu-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti.8. Si, ridicandu-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decat numai pe Iisus singur.
Totul nu este decat o metafora, comparand luminozitatea chipului lui Iisus cu a Soarelui. Daca discipolii ar fi crezut intr-adevar ca Iisus ar fi fost Soarele, ei ar fi putut spune ca s-a transformat in Soare. Dar Iisus era om atunci, caci purta si haine. Precum spunea si John Paul Heil in „Transfigurarea lui Iisus”: „Cand Iisus apare stralucind ca un Soare, atunci El s-a transformat intr-un personaj paradisiac care inca mai traia pe Pamant.”
O alta afirmatie plina de ridicol a d-nei Acharya S. (ce tot incearca sa arate ca Iisus = zeul Soare) arata precum ca:
„In Apocalipsa lui Ioan (1:7) citim despre Iisus: ‘Iata, El vine cu norii si orice ochi Il va vedea’, ceea ce arata ca semana cu un Soare material”.
Imi pare rau, dar d-na Acharya n-are nicio treaba cu interpretarile biblice. Scoate din context fraze, pe care le interpreteaza cum doreste ea. Sa vedem din aceeasi Biblie ce spune Marcu (13:24-26):
„24. Ci in acele zile, dupa necazul acela, soarele se va intuneca si luna nu-si va mai da lumina ei.25. Si stelele vor cadea din cer si puterile care sunt in ceruri se vor clatina.26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multa si cu slava”.
Atunci cand Iisus va veni pe nori, Soarele se va intuneca, ceea ce demonstreaza inca o data (daca mai era nevoie) ca in Biblie nu se spune nicaieri ca Iisus ar fi Soarele.
Principalul motiv pentru care cei care au scris Noul Testament au comparat chipul lui Iisus la fel de stralucitor ca si Soarele, a fost acela de a explica oamenilor faptul ca Iisus este Dumnezeu. Doar ca o persoana straluceste ca un Soare nu inseamna ca acea persoana este Soarele. De exemplu, tot in Biblie gasim ca „cei drepti vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor” (Matei 13:43), „Luna va straluci ca soarele” (Isaia 30:26), „Si am vazut alt inger puternic, pogorandu-se din cer, invaluit intr-un nor si pe capul lui era curcubeul, iar fata lui stralucea ca soarele” (Apocalipsa 10:1). Comparatia cu Soarele e doar o figura de stil; dar d-na Acharya vede altceva, iar logica ei este atat de lipsita de sens, incat nu cred ca merita sa-i mai acordam vreo importanta.